Precum undele de lumină, undele radio interacționează cu mediul prin care se propagă. Ele pot fi reflectate, refractate, absorbite, atenuate sau difractate (împărțite). Gradul în care undele radio sunt afectate de aceste fenomene este în funcție de frecven ța cu care undele sunt propagate. Reflexia Reflexia undelor (asemeni refexiei dintr-o oglindă) se folosește în sistemele radar, dar este bine de remarcat faptul că undele nu sunt reflectate doar de aeronave și vapoare, ci și de o mulțime de alte obiecte. De exemplu, principiul de funcționare al radarului meteo se bazează pe faptul că undele radio de o anumită frecvență sunt reflectate de picăturile de apă existente în atmosferă.
Refracția Refracția este modificarea traiectoriei undelor radio atunci când acestea se propagă oblic prin medii cu densitate diferită. Aceasta apare datorită vitezei diferite de propagare (viteza luminii fiind constantă doar în vacum). Un astfel de caz de refracție a undelor are loc în ionosferă, unde se află mai multe straturi de gaze ionizate care înconjoară planeta între aprox. 50 km și 500 km altitudine. Diferența de denistate dintre aceste straturi pot modifica traictoria undelor radio în asemenea măsură încât ele să ajună înapoi în straturile joase ale atmosferei și chiar la sol.
Undele radio de mare frecvență (HF) sunt în special susceptibile acestui fenomen care se numește refracție ionosferică. Refracția nu depinde doar de frecvența cu care se propagă undele, ci și se starea ionosferei, care poate varia substantial î n timp. Așa că, pentru frecvențele HF, intensitatea semnalului care se întorce către sol poate varia în timp, chiar și de la un minut la altul. Atenuarea undelor radio Atenuarea este un fenomen care afectează toate semnalele radio și se referă la faptul că intensitatea trasmisilor scade pe măsură ce acestea se îndepărtează de emițător. Pentru a ilustra acest lucru, să ne imaginăm o antenă care emite în toate directive (omni-direcțională).
Semnalul va fi emis în sfera de recepție cu o anumită intensitate ș i pe măsură ce acesta se va propaga semnalul se va reduce progresiv pe măsură ce se va îndepărta de stația care l-a emis. O putere mai mare de transmitere face ca raza de recepție să crească. Căi de propagare ale undelor radio După ce sunt transmise, undele radio se propagă pe mai multe căi. Cele care ajung la antena receptoare parcurg atât o cale directă (ground waves) cât și indirectă, fiind reflectate de diverse obstacole (munți, dealuri, etc) și refractate înapoi spre Pământ dinspre ionosferă (unde spațiale).
O transmisie generează atât unde de suprafață (ground waves) cât și unde spațiale (sky waves), iar măsura în care aceste unde sunt captate de antena receptoare variază în funție de frecvență. Undele de suprafață (ground waves) sunt undele care se propagă aproximativ paralel cu suprafața terestă. Majoritatea transmisiunilor VHF folosesc unde de suprafață (ground waves) deoarece au o claritate sporită. Sunt folosite pentru comunicațile ș i navigația pe distanțe scurte. Undele spațiale (sky wave s) sunt undele care au fost refractate de ionosferă și redirecționate spre suprafața terestră.
Gradul în care acestea sunt refractate depinde de frecvența transmisiei, unghiul la care unda intersectează ionosfera și intensitatea ionizării (care variază în timp și în funcție de stratificarea ionoseferei). Transmisile HF emit atât unde de suprafață (ground waves), cât și spațiale (sky waves). Distanța dintre stația care emite și punctul unde unda spațială atinge suprafața terestră se numește distanța omisă (skip distance), iar distanța între limita de recepție a undei de suprafață și punctul în care unda spațială atinge suprafața terestră se numește zonă de tăcere (în care nu pot fi recepționate mesaje). 5. Bibliografie 1. Manual Comunicații – Aeroclubul Romaniei, ediția 2011 2.
Pooley’s Air Pilot’s Manual, Volume 7 – Communications 3. PIAC-ATS Capitolul 12