Primele planoare au fost fabricate, în principal, din lemn cu sisteme de prindere din metal. Proiectele ulterioare au condus la un fuzelaj tip grinda cu zăbrele realizat din tevi de oțel, și aripi de lemn, ambele acoperite cu pânză pentru a obține o aeronav ă mai u șoară și mai rezistentă. Ulterior unele tipuri planoare au fost construite integral din al uminiu, sau mixt, lemn-aluminiu (ex: fuselajul din aluminiu iar aripile din lemn). Materiale noi, cum ar fi fibr a de carbon, fibr a de sticlă și kevlarul sunt utilizate acum pentru a dezvolta planoare mai rezistente și mai ușoare.
Planoarele moderne sunt, de obicei, proiectate cu ajutorul software- urilor specializate pentru a spori performanța. Fibra de sticl ă este încă utilizat ă datorită rezistenței sale ridicate în rapo rt cu greutatea și capacitatea de a obține un finisaj exterior neted pentru a reduce rezistența la înaintare. Majoritatea planoarelor de înaltă performanță sunt construite din materiale compozite, si sunt acoperite cu un strat vopsea de tip gel, care crește în mod semnificativ performanețele de zbor. Ca dezavantaje față de vopselurile obișnuite, stratul de gel este afectat ca urmare a expunerii îndelungate la radiații ultraviolete (UV), precum și a expunerii prelungite la umiditate.
Alt ă considerație privind îngrijirea stratului de gel includ e zborul în condiții de temperaturi joase. Există dovezi că zborul unui planor construit din materiale compozite cu finisaje de gel până la altitudini foarte mari cu temperaturi scăzute, urmat de o coborâre rapidă la înălțimi mai mici unde aerul este mai c ald, duce la apariția unor fisuri în stratul de gel. Aceste fisuri nu sunt periculoase în sine, însă reduc performanțele planorului. Cu fiecare generație de materiale noi și cu dezvoltarea și îmbunătățirea aerodinamicii, performanța planoarelor a crescut. O măsură a performanței este finețea planorului.
O finete a planorului de 40:1 înseamnă că, în aer liber, un planor poate să se depla seze pe orizontală 40 de metri, în timp ce pierde doar 1 metru din înaltime. Datorită rolului critic pe care eficiența aerodinamică îl joacă în performanța unui planor, acestea au adesea caracteristici aerodinamice rareori întâlnite la alte aeronave. Aripi le unui planor modern de performanță sunt modelate cu mare precizie cu ajutorul unei matrițe, apoi acestea sunt foarte bine șlefuite și vopsite cu un strat bine calculat și măsurat pentru a nu modifica profilul aripii. Figura 1.1-Principalele părți componente ale unui planor:
1-Fuselaj, 2-Aripă, 3 – Ampenaj orizontal, 4 – Ampenaj vertical, 5 – Bechie, 6 – Tren principal 2 3 5 6 Fig. 1.2-Părţile componente ale unui planor: 1 – Fuzee, 2 – Posturile de pilotaj, 3 – Flaps, 4-Eleron Fig. 1.3-Părţile componente ale unui planor:1 – Stabilizator, 2 – Trimmer, 3 – Profundor, 4 – Direcție, 5-Derivă