Este partea centrală a planorului cu rol de a face legătura între aripi şi ampenaje (vezi fig. 1.1.). În fuselaj se găseşte carlinga cu postul (posturile) de pilotaj, trenul de aterizare, etc. În funcţie de tipul planorului vom avea posturi de pilotaj de simplă comandă (pentru un singur pilot) sau de dublă comandă (pentru doi piloţi). Fig. 1.5-Fuselajul planorului IS-28B2 În cazul planoarelor de dublă comandă, aceste două posturi pot fi aşezate în tandem (unul în spatele celuilalt) sau cot-a-cot (în situaţia când posturile de pilotaj sunt a șezate unul lângă altul).
Majoritatea planoarelor au fuselajul de tip semimonococă, acoperită cu un înveliș care poate fi din placaj, foaie de aluminiu sau fibră de sticlă. În acest fel eforturile sunt preluate de întreaga structură – atât partea structurală internă cât și de învelis. Fig. 1.6-Fuselajul de tip semimonococă Avantaje: rezistența la deformare – Dezavantaje: greutate mărită Fuzelajele de ultimă generatie au o construcție de tip monococă confecționate din materiale compozite ușoare, la care nu există o structură internă, toate sarcinile fiind preluate de acest înveliș de tip monostructural. Fig.
1.7-Fuselajul de tip monococă Avantaje: greutate scazuta – Dezavantaje: rezistenta scazuta la deformare Tipurile de construc ții mai vechi au o structur ă interna de tip grind ă cu z ăbrele, la care învelișul este de regulă din material textil, toate sarcinile fiind preluate de structura internă. Fig. 1.8-Fuselajul de tip grinda cu zabrele Avantaje: rezistență crescută – Dezavantaje: calități aerodinamice slabe Pe fuselaj se g ăsește montat trenul de aterizare, care poate fi fix, semi-escamotabil sau complet escamotabil. Tot pe fuselaj sunt montate şi declansatoarele pentru remorcajul de avion sau automosor.
Trenul de aterizare poate fi format din: - roată principală şi bechie; - roată principală, bechie si roată de bot; - roată principală, bechie și roată montată pe fuzee sau aripă (la unele planoare motorizate care pot decola fară ajutor din exterior); Tot pe fuselaj se găsesc amplasate tubul Pitot și prizele de presiune statică şi totală. La planoarele de performanță se mai găseşte şi priza de presiune pentru variometrul de energie totală, numită și tubul Braunschweich.
În interiorul carlingii, se mai găseşte şi planşa cu instrumentele de bord, pârghiile de comandă ( manşa şi palonierele), cu ajutorul cărora se dau comenzile necesare acţionării suprafeţelor de comandă (eleron, flaps, direcţie, frâna aerodinamică, suprafeţe compensatoare). Suprafetele principale de comanda – eleroane, profundor, directie – sunt actionate din cabina printr-un sistem intern de cabluri si tije. Sistemul de cabluri poate avea inserate intinzatoare pentru a putea permite reglarea tensiunii acestora. Pentru a evita bracarea excesiva a suprafetelor de comanda in zbor si pe sol, pe structura se fixeaza limitatoare de miscare.
Sistemul de comenzi in sine poate avea limitatoare – ex. mansa este limitata fizic in miscari.