Semnul de înmatriculare, sau semnul de naţionalitate/marca comună şi marca de înregistrare (înmatriculare) constă dintr-un grup de caractere. Naţionalitatea (însemnul de naţionalitate) va preceda marca de înmatriculare. În România, în 1931 însemnul de naţionalitate al aeronavelor româneşti a fost stabilit prin grupul de litere „CV”, iar din 1932 prin „YR”. YR-ACR În acest caz, YR este semnul de naţionalitate (pentru România), iar ACR este semnul de înmatriculare.
Când primul caracter a semnului de înmatriculare este o literă, ea va fi precedată de o liniuţă, însemnul de naţionalitate va fi selectat dintr-o serie de simboluri naţionale incluse în indicativele radio alocate statului de înmatriculare de către Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (ITU-Internaţional Telecommunications Union). Însemnul de naţionalitate va fi comunicat la ICAO. Marca de înregistrare (marca de ordine) poate consta în litere, numere sau o combinaţie de litere şi numere, fiind astfel desemnată pentru statuI de înmatriculare.
Marca de înmatriculare comună Marca de înregistrare comună este un prefix de înregistrare când aeronava este operată de o agenţie internaţională de operare. În acest caz, unul dintre statele componente ale agenţiei îndeplineşte funcţia de stat de înmatriculare. Alocarea mărcii comune u nei autorităţi de înmatriculare se va face de către ICAO, iar respectiva autoritate este responsabilă cu înregistrarea aeronavei aparţinând agenţiei internaţionale de operare. Aceeaşi înregistrare nu poate fi făcută pe baze naţionale.
De exemplu, marca de înregistrare comună 4 YB este alocată de ICAO pentru lordania şi Iraq pentru aeronavele care operează pentru Arab air Cargo, iar statul iordanian este cel care îndeplineşte funcţia de stat de înregistrare. Excepţii Anumite combinaţii de litere nu sunt permise să fie utilizate ca semne de înregistrare. Acestea sunt combinaţiile de litere utilizate pentru fazele specifice de pericol a traficului prestabilite: - SOS (Pericol). - PAN (Urgenţă) - XXX (Urgenţă-morse) - TTT (Siguranţa/Securitate-morse) Combinaţiile începând cu Q folosit în Codul Q şi combinaţia de 5 litere utilizată în Codul de semnale sunt de asemenea interzise.
Toate aeronavele unei Agenţii internaţionale de operare sunt înmatriculate cu aceeaşi marcă comună alocată de ICAO după alt sistem decât cel naţional. Refereriri mai explicite despre aceste coduri (codul de semnale, semnale de pericol) se găsesc în Reglementările internaţionale de telecomunicaţii în vigoare. Plăcuţa de identificare O aeronavă va purta o placă de identificare înscrisă cu ultimul însemn de naţionalitate sau de marca comună şi cu marca de ordine. Placa de identificare este confecţionată din material neinflamabil şi va fi pusă la vedere lângă intrarea principală. În cazu l unui balon liber, aceasta va fi amplasată la loc vizibil pe exteriorul aeronavei.
Diferenţe între reglementările naţionale Suplimentul la Anexa 17 ICAO conţine informaţii referitoare la semnele de naţionalitate, care au fost notificate către ICAO în partea B, cu menţionarea în ordine alfabetică atât a statelor, cât şi a semnelor de naţionalitate. Partea A detaliază diferenţele între diferitele state contractante, diferenţe care au fost notificate la ICAO. Astfel, fiecare stat contractant este însărcinat să emită o notificare pentru fiecare dintre următoarele situaţii: - când există diferenţe-când nu există diferenţe-când informaţiile nu au fost recunoscute.
Ultima parte a Suplimentului cuprinde un sumar al diferenţelor notificate către ICAO, în ordinea alfabetică, fiecărui stat cerându-i-se să enumere diferenţele notificate către ICAO în Secţiunea GEN 1.7. A AlP-ului respectivei ţări. Certificatul de înmatriculare Certificatul de înmatriculare este un document oficial eliberat de statul de înmatriculare în care este înregistrată o aeronavă.
Acesta include: a) naţionalitatea sau marca de înmatriculare comună; b) marca de înregistrare; c) fabricantul aeronavei; d) seria şi numărul aeronavei; e) numele şi adresa proprietarului; f) un certificat care să ateste înscrierea în registrul statului respectiv; g) numele şi semnătura oficialului care a făcut înregistrarea; h) certificatul de înmatriculare se va afla permanent la bordul aeronavei. Certificatul de înmatriculare are un conţinut standardizat, dar conţinutul poate să difere de la un stat la altul. 7.
Anexa 8 la Convenția Aviației Civile Internaționale, Aeronavigabilitatea aeronavelor În interesul siguranței, o aeronavă trebuie proiectată, construită și operată în concordanță cu reglementările de navigabilitate ale statului de înregistratre a aeronavei. Ca urmare, aeronavei i se emite un certificat de navigabilitate, care declară aeronava aptă de zbor. Anexa 8 prevede standarde generale care definesc cerințe minime de recunoastere de către state a Certificatelor de Navigabilitate emise de alte state. Standardele ICAO nu înlocuiesc reglementările naționale și fiecare stat este liber să dezvolte propriile cerințe sau să le adopte pe cele emise de alte state.
Standardele generale ale Anexei 8 sunt suplimentate, acolo unde este necesar de către Manualul Tehnic de Navigabilitate (Airworthiness Technical Manual) al ICAO – Doc 9760 Pentru a facilita importurile și exporturile aeronavelor, precum și alte operațiuni, Articolul 33 al convenției ICAO, pune în responsabilitate statului de înregistrare recunoasterea și validarea unui certificat de navigabilitate emis de alt stat semnatar, cu respectarea unor condiții minime prevăzute de către Anexa 8.
Anexa 8 conține 4 părți: - Partea I – definiții-Partea II – proceduri pentru certificarea și menținerea navigabilității aeronavelor-Partea III – cerințe tehnice pentru certificarea unori noi modele de aeronave-Partea IV – elicoptere Certificatul de aeronavigabilitate Certificatul de aeronavigabilitate este utilizat ca standard cu referire la art. 31 din Convenţia de la Chicago. Partea a 2-a a Certificatului de aeronavigabilitate este utilizat pentru conformitate la toate aeronavele începând cu cu data de 1 decembrie 1957.
Aparate de bord şi echipamente Aeronavele vor fi echipate cu instrumentele şi echipamentul necesar pentru siguranţă zborului şi a aeronavei în condiţiile anticipate în care va zbura. Acesta include toate echipamentele şi aparatură necesare echipajului pentru a exploata aeronava în toate condiţiile de exploatare. Limitări ale aeronavei şi informaţii Considerarea limitărilor de încărcare includ toate limitările de mase, poziţie a centrelor de greutate, distribuţie de mase şi încărcare a podelelor. Limitările de viteze includ toate vitezele care pot afecta integritatea structurală a aeronavei sau calităţile de zbor ale unui elicopter.
Aceste viteze se identifică în conformitate cu configuraţiile de zbor ale aeronavelor şi alţi factori de influenţă. Limitările instalaţiei de forţă includ toate limitările stabilite pentru funcţionarea acesteia. Limitările de echipamente şi sisteme includ toate sistemele necesare exploatării aeronavei în toate configuraţiile posibile. Limitări diverse Orice limitare va fi respectată în conformitate cu condiţiile de exploatare în siguranţă a aeronavei respective. Valabilitatea certificatelor de aeronavigabilitate Certificatul de aeronavigabilitate va fi reînnoit sau va rămâne valid în funcţie de reglementările emise A.A.C.R., Direcţia navigabilitate.
Registrul statului va cere continuitatea navigabilităţii unei aeronave care va fi dată de o inspecţie periodică efectuată la anumite intervale de timp. Menţinerea aeronavigabilitatii Certificatul de aeronavigabilitate este definit de registrul aerian al statului în concordanţă cu cerinţele de navigabilitate a aeronavei respective. Orice stat va trebui să adopte şi să dezvolte cerinţele de asigurare a continuităţii navigabilităţii aeronavelor pe toată durata serviciului. 8.
Anexa 11 la Convenția Aviaței Civile Internaționale, Reglementari de trafic aerian și serviciile de trafic aerian În prezent, controlul traficului aerian, serviciile de informare și cele de alertare care împreună formează serviciile de trafic aerian (Air Traffic Services – ATS) sunt clasate printre cele mai importante facilități, asigurând siguranța și eficiența traficului aerian pe glob. Anexa 11 defineste serviciile de trafic aerian și specifică standardele și practicile recomandate aplicabile la nivel mondial.
Spațiul aerian este împărțit intr-o serie continuă de regiuni de informare a zborului (Flight Information Regions – FIR), în interiorul cărora sunt oferite servicii de trafic aerian. În unele cazuri, aceste FIR acoperă zone oceanice mari, cu trafic aerian relativ scăzut, în interiorul acestora fiind oferite doar servicii de informare a zborurilor și serivicii de aleră. În alte FIR, porțiuni mari ale spațiului aerian sunt controlate, unde sunt oferite și servicii de control al traficului, pe lângă serviciile de informare și alarmare.
Obiectivul principal al serviciilor de trafic aerian, asa cum este definit în Anexă, îl reprezintă prevenirea coliziunilor între aeronave, fie în rulaj pe suprafața de manevră, la decolare, aterizare, pe rută sau în zona de aerodrom. Anexa prevede și modalități de accelerare și menținere a unui flux de trafic ordonat și de a furniza informații și instrucțiuni pentru desfășurarea eficientă și în siguranță a zborurilor, precum și servicii de alarmare pentru aeronavele aflate in pericol sau dificultate.
În România, ca parte a EASA, aceste obiective și modul de funcționare al ATS sunt definite prin Regulamentul (UE) nr.923/2012, cu modificările ulterioare, privind Standardizarea Europeană a Regulilor Aerului (Standardised European Rules of the Air) – numit mai departe SERA. Prevederile Anexei, având scop general, pot fi surclasate de către prevederile SERA, diferențele dintre cele două fiind specificare în cadrul SERA.