Avertizările de aerodrom trebuie să fie emise de către unitățile meteorologice aeronautice autorizate de autoritatea meteorologică aeronautică și trebuie să conțină informații concise despre condițiile meteorologice care pot afecta în mod negativ aeronavele la sol, inclusiv aeronavele parcate, facilitățile și serviciile de aerodrom. Avertizările de aerodrom trebuie să fie anulate atunci când condițiile semnalate încetează și/sau nu mai sunt prognozate să se producă la aerodrom.
În cazul în care sunt cerute de operatorii aerieni și serviciile de aerodrom, avertizările de aerodrom trebuie să fie emise în formatul stabilit prin procedurile specifice și trebuie să fie distribuite local în conformitate cu procedurile de coordonare dintre administrația meteorologică aeronautică și cei interesați.
Avertizările de aerodrom trebuie să se refere la apariția sau apariția prognozată a unuia sau mai multora din următoarele fenomene meteorologice: - oraj; - grindină; - ninsoare (inclusiv depozitul de zăpadă observat sau prognozat); - precipitațiile care ingheață; - givraj sub formă de brumă sau de chiciură; - furtună de nisip; - furtună de praf; - nisip sau praf transportat la înălțime; - vânt puternic la suprafață și rafale; - vijelie; - tornadă; - alte fenomene, după cum s-a agreat pe plan local. Utilizarea unui text suplimentar la abrevierile specificate prin procedurile specifice de abreviere a acestor avertizări trebuie să fie minim.
Textul suplimentar trebuie să fie întocmit în limbaj clar abreviat utilizând abrevierile OACI aprobate și valorile numerice corespunzatoare. Dacă abrevierile OACI nu sunt disponibile, textul trebuie întocmit utilizând limbajul clar în limba engleză. Când sunt necesare criteriile cantitative pentru emiterea unor avertizări de aerodrom că de exemplu, viteză maximă a vântului prognozată sau căderea de zăpadă prognozată, criteriile trebuie să fie stabilite prin procedurile de coordonare între administrația meteorologică aeronautică și utilizatorii avertizărilor.
Avertizările despre forfecarea vântului trebuie să fie întocmite de către unitățile meteorologice aeronautice autorizate de către autoritatea meteorologică aeronautică și trebuie să conțină informații concise despre existența observată sau prognozată a forfecării vântului care ar putea afecta în mod negativ aeronavele aflate pe pantă de apropiere în vederea aterizării sau decolării sau în tur de pistă între nivelul pistei și 500 m (1600 ft) deasupra acestui nivel precum și aeronavele aflate pe pistă în timpul rulajului după aterizare sau înainte de decolare.
Acolo unde datorită topografiei locale manifestarea forfecării vântului este semnificativă și la înălțimi care depășesc 500 m (1600 ft) deasupra nivelului pistei, atunci pragul de 500 m nu trebuie considerat restrictiv. Material de îndrumare cu privire la forfecarea vântului sunt detaliate în documentul nr. 9817 OACI, Manualul despre forfecarea vântului. Avertizările despre forfecarea vântului destinate aeronavelor care sosesc și/sau aeronavelor care pleacă trebuie să fie anulate atunci când rapoartele de la aeronave indică încetarea forfecării, sau după trecerea unui interval de timp convenit.
Criteriile de anulare a unei avertizări de forfecare a vântului trebuie să fie stabilite pe plan local, pentru fiecare aerodrom în parte, prin procedurile de coordonare încheiate între administrația meteorologică aeronautică, unitățile ATS corespunzătoare și operatorii aerieni interesați.
Dovezi asupra existenței forfecării vântului trebuie să fie luate în considerare atunci când provin de la: - un echipament de detecție de la distanță a forfecarii vântului, instalat la sol, de ex. radar Doppler; - un echipament montat la sol pentru detectarea forfecării vântului, de ex. rețea de senzori la suprafață pentru măsurarea vântului și/sau a presiunii destinați a monitoriza una sau mai multe piste împreună cu traiectoriile de apropiere și depărtare asociate; - observații ale aeronavelor în timpul fazelor de urcare sau de apropiere efectuate în conformitate cu Capitolul 5 ale prevederilor reglementării RACR-SMET; sau-alte informații meteorologice obținute, de exemplu, cu ajutorul senzorilor specifici, instalați pe stâlpi, pe turnuri situate în apropierea aerodromului sau pe înălțimile înconjurătoare.
Condițiile de forfecare a vântului sunt asociate, în mod normal, următoarelor fenomene: - oraje, microrafale, trombe (trombe terestre sau trombe marine) și fronturi de rafale; - suprafețe frontale; - vânturi puternice la suprafață asociate cu topografia locală; - fronturi de briza marină; - unde orografice (inclusive rotori la nivele joase în zona terminală); - inversiuni de temperatură la nivele joase Avertizările de forfecare a vântului trebuie să fie elaborate în limbaj clar abreviat în conformitate cu procedurile specifice și trebuie să fie difuzate pentru acele aerodromuri unde forfecarea vântului este considerată un factor de risc în conformitate cu cele agreate prin procedurile de coordonare între unitatea meteorologică aeronautică desemnată să furnizeze servicii pentru aerodromul respectiv, cu administrația ATS corespunzătoare și operatorii interesați sau trebuie să fie distribuită direct de la senzori sau de la echipamentele automate de teledetecție de la sol.
Informațiile asupra forfecării vântului trebuie, de asemenea, să fie incluse ca informații suplimentare în mesajele regulate și speciale de observații meteorologice difuzate la nivel local, precum și în mesajele METAR și SPECI în conformitate cu procedurile specifice.