Conținutul în vapori de apă existenți la un moment dat în atmosferă reprezintă umezeala sau umiditatea aerului. În atmosferă, apa se poate afla în stare de vapori, lichidă sau solidă (Fig 2.13.). Sub formă de vapori, apa este invizibilă; în stare lichidă o găsim sub formă de ceață, burniță, ploaie și nori constituiți din pică turi de apă iar în stare solidă sub formă de ză padă, cristale de gheață, măzăriche, grindină și nori de gheață. Fig 2.13. Cele trei stări ale apei Conținutul de apă al aerului este variabil; ea provine din fenomenul de evaporare al apei de pe suprafața Pământului: din oceane, m ări, lacuri, fluvii; din sol, prin transpi rația plantelor etc.
Procesul de evaporare în atmosferă este continuu și el depinde de temperatură. Evaporarea poate să apară la orice temperatură (chiar și din gheață), însă există o anumită cantitate de apă pe unitatea de volum pe care aeru l o poate ț ine la o anumită temperatură. Când maximul acesta a fost atins, evaporarea va înceta și aerul devine saturat. Aerul cald poate să țină mai mulți vapori de apă decât aerul rece. Dacă aerul saturat este răcit va apăre condensarea. Condensarea poate să apară de asemenea prin aport de vapori de apă. Condensarea este schimbarea stării apei din vapori în lichid. Înghețarea este schimbarea stării apei din lichid în solid.
Topirea este schimbarea stării apei din solid în lichid. Sublimarea este procesul de trecere a apei direct din stare solidă în sta re gazoasă, fară a se forma picături de apă. Procesul invers de trecere d in vapori direct în solid poartă numele de desublimare. Prezența apei în atmosferă imprimă aerului o stare de umiditate sau umezeală, care se poate exprima prin diferite mărimi fizice, după cum urmează: a. umezeala absolută, care exprimă cantitatea de vapori de apă în grame, conț inută de 1 m³ de aer. Este direct proporțională cu temperatura. Ua = mV/V (g/m³); b. umezeala relativă, car exprimă raportul dintre umezeala absolută și umezeala absolută maximă, la aceeași temperatură.
Se exprimă în procente și este invers proporțională cu temperatura aerului. Instrumentul cu care se mă soară umiditatea relativă se numeș te higrometru (Fig 2.14.), iar instrumentul care înregistrează continuu valorile umidității higrograf (Fig 2.15.). Ur = Ua / Uamax * 100 (%); c. umezeala specifică reprezintă masa vaporilor de apă în grame, conținută de 1 Kg de aer umed; d. temperatura punctului de rouă este temperatura la care vaporii de apă saturează un volum de aer și condensează. Atunci câ nd aerul devine saturat temperatura punctului de rouă ș i temperatura aerului devin egale.
Pentru mă surarea temperaturii punctului de rouă și indirect a umezelii relative se folosește psihrometrul (Fig 2.16.). Fig 2.14. Higrometru Fig 2.15. Higrograf Fig 2.16. Psihrometrul Dacă Ur = 30% sau Ur = 99% aerul se con sideră uscat (dacă este < 100%) și dacă Ur = 100% aerul este umed. Umezeala relativă are o variație diurnă prezentâ nd un maxim noaptea și un minim ziua, către orele 14 (Fig 2.17.). Fig. 2.17. Variația diurnă a umezelii