Orajul reprezintă una sau mai multe descărcări bruște de electricitate atmosferică care se manifestă printr-o lumină scurtă și intensă (fulger) și printr-un zgomot sec sau un bubuit puternic (tunet). Orajele sunt asociate norilor convectivi (Cb) și sunt cel mai adesea însoțite de averse de ploaie, de ninsoare, măzăriche sau grindină. În unele cazuri orajele pot fi lipsite de precipitații, după cum aversele de ploaie sau de ninsoare nu sunt însoțite întotdeauna de descărcări electrice. În meteorologie, noțiunea de oraj se utilizează în locul noțiunii de furtună.
Aceasta se datorează faptului că sensul meteorologic al cuvântului furtună se rezumă la intensificările de vânt care pot stârni nori de praf, de nisip sau furtuni pe mare, fără a fi însoțite obligatoriu de descărcări electrice. În condițiile unei instabilități accentuate a aerului, deoarece în norii Cumulonimbus se produc descărcări electrice și averse de ploaie, tocmai pentru a se face diferența dintre furtună și aceste manifestări s-a convenit ca ele să se denumească oraje. De asemenea, orajul nu trebuie confundat cu alte fenomene sau manifestări electrice din atmosferă, cu electrometeorii, în general, care includ și fenomenele orajoase dar și efluviile electrice, aurorele polare.
Fulgerul este o manifestare luminoasă care însoțește o descărcare bruscă de electricitate atmosferică. Această descărcare se poate produce între un nor și sol sau între doi nori. De cele mai multe ori, fulgerul se observă sub formă liniară (fulger liniar), dar se mai poate produce și sub alte forme (sferic sau globular, difuz sau plan, sub formă de descarcări în efluvii sau Focul Sfântului Elm). Tunetul este zgomot sec sau bubuit puternic care însoțește fulgerul. Trăsnetul este descărcarea electrică care se produce între nor și suprafața terestră sau între nori și obiecte de pe sol și se compune din mai multe impulsuri care se succed foarte repede (la intervale de 0,02-0,7 s).
În general, nu cade din nori, scânteia luminoasă se propagă de jos în sus către nor.