Pentru efectuarea unui zbor de deplasare între două puncte de pe glob, respectiv între două localități, un pilot trebuie să-și pregătească traseul de urmat, pentru aceasta urmând să identifice pe hartă toate elementele necesare pentru a se orienta în timpul zborului și totodată pentru a cunoaște distanța pe care o mai are de parcurs. De la aerodromul de plecare și până la cel de destinație o aeronavă se deplasează de-a lungul unui itinerar, traiect sau rută.
În acest sens vom defini toate elementele necesare în vederea efectuării unui zbor de deplasare, elemente pe care pilotul trebuie să le cunoască în timpul zborului: a. punctul de la aerodromul de plecare sau de lângă acesta (origine a măsurătorilor și calculelor) se numește Punct Inițial al Traiectului (PIT) b. punctul de la aerodromul de destinație sau lângă acesta (punctul final al măsurătorilor) se numește Punct Final al Traiectului (PFT). c. linia ce marchează traiectul între PIT și PFT și de-a lungul căreia trebuie să se deplaseze aeronava se numește Linia Drumului Obligat (LDO). d. linia care marchează traiectul de-a lungul căruia se deplasează în mod real o aeronavă se numește Linia Drumului Real (LDR). e. unghiul format între aceste 2 linii se numește Abatere Laterală Unghiulară (ALU). f. perpendiculara la LDO dusă de la o aeronavă ce se află pe LDR se numește g.
Abatere Laterală Liniară (ALL). h. punctul în care traiectul își schimbă direcția poartă denumirea de Punct de Schimbare de Traiect (PST), segmentele traiectului se numesc Tronsoane iar PI sunt puncte intermediare de verificare a timpului pe un tronson. Distanța (S) reprezintă intervalul care separă două puncte de interes și se măsoară prin lungimea liniei care le unește. Fig.6.27 Puncte și linii de navigație aeriană Fig.6.28 Linia albastră: traiect cu un singur tronson, linia verde: traiect cu 4 tronsoane Măsurarea distanței pe hartă Distanța poate fi măsurată folosind diferite metode și va trebui să obtineți o precizie de până la 1 nm, prin folosirea uneia din metodele:
Linia scării gradate. Aceasta se află la baza hărții. Folosind divizorii, sau alte metode, transferați distanța dintre cele două poziții de pe hartă, pe linia gradată. Scara de latitudine. Acesta este un grafic care se găsește pe partea laterală a fiecărei părți a hărții. În toate punctele de pe Pământ, pentru scopuri practice, 1 min de latitudine = 1 nm. Folosind divizorii, sau alte metode, transferați distanța dintre cele două puncte de pe hartă, pe scara de latitudine. (Deoarece scara pe întreaga hartă poate varia ușor de la o latitudine la alta, folosiți partea scării de latitudine care este aproximativ aceeași cu latitudinea de mijloc a traiectului luat în considerare).
Numărul diviziunilor de minut indică distanța în mile nautice. Fig.6.29 Linia scării gradate pe harta VFR Rigle de măsurat. Riglele de navigație pentru măsurat sunt realizate pentru a măsura distanțele pe hărțile 1:500.000 și 1:250.000 (chiar și 1:1.000.000). Asigurați-vă de faptul că citiți distanța de pe hartă în raport cu gradarea corectă de pe riglă Fig.6.30 Măsurarea distanței cu ajutorul unei rigle gradate nm Pregătirea la sol a zborului de deplasare Pregătirea pentru efectuarea zborului implică operațiunea denumită lucrul cu harta.
Lucrul pe hartă trebuie considerat ca una din fazele cele mai importante din pregătirea preliminară a zborului întrucât determină pe baza datelor primite de la diferitele sectoare de activitate (meteorologie, informare aeronautică, tehnic, infrastructură, etc.) și a calculelor ce se efectuează, elementele de bază pentru executarea propriu zisă a zborului. Este necesar de precizat că lucrul pe hartă se diferențiază în raport de felul zborului ce urmează să se execute și condițiile în care acesta se va desfășura. Într-un fel se va efectua lucrul pe hartă pentru un zbor VFR și în cu totul alt mod pentru un zbor IFR.
Volumul lucrului pe hartă sau cantitatea operațiunilor rezultă mai puțin din felul zborului, cât mult mai mult din amploarea acestuia, întrucât oricare ar fi condițiile efectuării zborului, acesta trebuie pregătit, în mod amănunțit, să cuprindă și să rezolve toate problemele pe care Ie pune, astfel încât să se asigure o desfășurare fără nici cel mai mic incident.
Chiar dacă există o impresie de o mai mare dificultate a zborului după instrumente, rezultat al importanței unilaterale acordate tehnicii de pilotaj, un zbor executat în condiții meteorologice care permit zborul la vedere dar deasupra unui teren cunoscut numai din consultarea hărții, cu repere greu de identificat, de lungă durată, poate constitui un zbor de dificultate mult mai ridicată. Nu este recomandabil să se categorisească un zbor ca dificil pentru că se execută după instrumente sau ușor pentru că se execută cu vederea solului. Aprecierea unui zbor nu poate fi decât rezultatul unei analize amănunțite a tuturor condițiilor de desfășurare a acestuia.
Un prim aspect al acestei aprecieri îl dă modul în care se efectuează lucrul pe hartă; cel de al doilea și definitiv, îl stabilește execuția propriu zisă zborului. Felul zborului, la vedere sau după instrumente, diferențiază lucrul pe hartă în sensul că în timp ce o categorie de zboruri necesită anumite informații legate de aspectul solului, relief, repere, cealaltă categorie efectuându-se cu ajutorul nemijlocit al mijloacelor radiotehnice de navigație aeriană, are nevoie de toate informațiile referitoare la aceste instalații și la procedurile ce decurg din exploatarea lor.
Aceeași categorisire a zboruIui se aplică și în ceea ce privește organizarea spațiului aerian, în sensul că în timp ce zborurile VFR se execută în spațiul aerian necontrolat (cu sau fără legătură radio și cu asigurarea protecției zborului prin grija echipajului), zborurile IFR se execută numai în spatiul controlat (pe căi aeriene sau rute precalculate și în zonele de aerodrom) numai cu legătură radio, protecția zborurilor efectuându-se prin grija organelor de dirijare.
Descrierea lucrului pe hartă are oarecum un caracter școlastic, în sensul că operațiunile care în mod obișnuit constituie un tot unitar; realizat în scopul obținerii datelor complete care să asigure reușita zborului propus, sunt analizate în mod fragmentat. Această descriere ar putea crea impresia falsă că cei ce pregătesc zborul sunt obligați să respecte numai acest fel de lucru.