Tulburarea cunoscută sub această denumire se manifestă printr-o stare de suferință a unor organe digestive-stomac și intestine-mai ales a intestinului gros. Aceste organe cavitare conțin alimente și băuturi ingerate. În timpul decolă rii și luării înălțimii de zbor, odată cu mărirea altitudinii, scade presiunea atmosferică, ceea ce creează o diferență de presiune între aerul exterior și gazele organelor cavitale, adică apare o suprapresiune în stomac și intestine, care tinde să se echi libreze cu cea exterioară în mod spontan, evacuându-se surplusul de gaze în exterior, prin eructații gazoase (râgâieli) și emiteri anale de gaze flatulente (vânturi).
Suprapresiunea gazelor din stomac și intestin, în timpul zborului, dau senzații de tensiu ne în abdomen, de balonare, greutate respiratorie prin împingerea în sus a diafragmei, presând-totodată-și cordul, datorită distensiei stomacale, iar distensia intestinală mai adaugă și colicile abdominale (dureri de burtă), senzație iminentă de defecare. Prevenirea și tratamentul flatuozității de înălțime se asigură printr-un regim alimentar și hidric adecvat, fără alimente gazogene (fasole, ridichi), fără băuturi gazoase (sifon, sucuri de fructe acidulate), asigurarea evacuării conținutului intestinul ui gros înainte de decolare, tratarea constipației.
Împotriva colicilor se recomandă evacuarea, la WC-ul aeronavei, a gazelor flatulente și a conținutului intestinului gros, după care pasagerul va sta culcat, cu comprese calde pe abdomen, în scaunul său lă sat pe spate, cât mai aproape de poziția orizontală.