Toxinele microbiene sunt substanțe chimice produse de microorganisme. Ele pot apărea în alimente în mod natural. Bacteriile, fungii și algele sunt microorganismele asociate în mod normal cu producere de toxine microbiene. Câteva specii de bacterii, fungi și alge, însă nu toate, produc toxine. După însăși denumirea lor, aceste substanțe chimice sunt toxice pentru oameni. Simptomele pot fi de la ușoare pană la severe, în funcție de o serie de factori, incluzând: a. Gradul de expunere; b. Sensibilitatea persoanei; c. Toxicitatea toxinei. Simptomele sunt specifice pentru fiecare tip de toxină în parte.
Acestea includ crampe abdominale, voma/diaree, paralizie musculară şi pot degenera în boli de rinichi sau diferite forme de cancer. Toxinele microbiene pot fi întâlnite într-o gamă variată de alimente: a. Produse de panificație/patiserie, delicatese, sosuri, preparate din carne, orez fiert, etc. b. Produse agricole, nuci, smochine, fructe uscate, condimente, porumb, orez, cereale/semințe de cereale, boabe de cafea, bere, suc de fructe, grăunte de porumb, etc. c. Moluște și crustacee. Simptomele toxiinfecției alimentare pot surveni imediat sau după un timp mai mare de la consumarea unor alimente care au proprietăți organoleptic e improprii.
Durerile de stomac, dispneea, diareea, vomitatul împiedică pilotatul aeronavei. O bună măsură de precauție impune restricția alimentelor cu un grad ridicat de predispoziție la alterare cu o jumătate de zi înaintea zborului. Aceste alimente int erzise sunt: - scoicile, peștele, maioneza, cremele, fructe răscoapte, fructe cu coajă subțiri, mâncare negătită ca salatele sau alimente crude sau mâncarea veche (ex. mâncarea gătită și păstrată la frigider). Factori de risc Unele persoane sunt în mod nor mal mai susceptibile la sindromul de șoc toxic, chiar în absenţa unor factori de risc. Aceste persoane au un deficit de anticorpi îndreptați împotriva toxinelor streptococilor și stafilococilor.
Pacienții cu afecțiuni ale sistemului imun, de exemplu diabet zaharat, cancer sau boli autoimune, au risc mai mare pentru dezvoltarea sindromului de șoc toxic, pentru că nu au un răspuns imun sistemic specific îndreptat împotriva toxinelor. Factori de risc pentru sindromul de șoc toxic menstrual Folosirea îndelungată a unui tampon, în special a unuia cu putere mare de absorbție, crește riscul de apariție al sindromului de șoc toxic menstrual. Pacientele care au în antecedente un episod de sindrom de șoc toxic, au un risc mare de reapariție. Sistemul HACPP a fost creat în principal, pentru prevenirea apariției acestor tipuri de riscuri. Marea majoritate a microbilor produc toxine.
Se consideră că doar cinci microorganisme pot fi considerate sigure, din punct de vedere toxicologic. Acestea sunt: o bacterie ( Bacillus subtilis), două drojdii ( Saccharomyces cerevisiae, Kluyveromyces fragilis ) și două specii de mucegaiuri (Aspergillus niger, Aspergillus oryzae). De multe ori, intoxicațiile apar prin utilizarea unor produse alimentare în care bacteria nici nu poate fi depistată, dar toxina continuă să existe. De altfel, toxinele sunt eliberate ca pretoxine, care nu prezintă toxicitate. O dată cu eliberarea în mediu, apar reorganizări moleculare, clivări, pierderi de aminoacizi etc, evenimente care declanșează manifestar ea toxicității.
Marea majoritate a toxinelor bacteriene prezintă proprietăți antigenice, acestea stimulează producerea anticorpilor în organismele în care au pătruns. S-a constatat că uneori, exotoxinele își pierd spontan toxicitatea, dar își conservă antigenitatea. O astfel de toxină transformată a fost denumită "toxoid" (sau anatoxină). Transformarea toxinelor în toxoizi este stimulată de formaldehidă, acidul azotos, acidul ascorbic (care este folosit că aditiv oxidant în corectarea calităților reologice ale făinii), hexametilentetramină etc.
Bunuri periculoase
Un transport care conține mărfuri ce necesită condiții speciale de manipulare în conformitate cu natura acestor mărfuri poartă denumirea simbolică de bunuri periculoase, prin aceasta se clasifică z borul respectiv determinând aplicarea condițiilor speciale ce sunt stabilite prin normele OACI și JAA, norme care se regăsesc în Codul aerian.
Monoxidul de carbon provenit de la încălzitoare
Monoxidul de carbon este produs de arderea combustibilului în mot oare. Este prezent în gazele evacuate din motoare, în fumul de țigară, prezent uneori în cabină. Premisa de intoxicație cu monoxid de carbon crește o dată cu înălțimea. Monoxidul de carbon este un gaz inodor, incolor și fără gust specific, la care hemoglobina din sânge are o mare afinitate. Prima funcție a hemoglobinei este aceea de a transporta oxigen, care are rolul de combustibil, de la plămâni în corp.
Dacă în aerul inhalat sunt prezente molecule de monoxid de carbon, acestea vor fi transportate în corp prioritar față de oxigen, ducând la suferințe cauzate de absența oxigenului în creier și în restul organismului, chiar dacă oxigenul este prezent în aerul respirat. Performanțele pilotului într-un mediu contaminat cu monoxid de carbon vor fi serios afectate. Intoxicația se manifestă progresiv prin dureri ușoare de cap în zona frunții, dureri mai mari și senzație de pulsație a tâmplelor, diminuarea activității respiratorii, dureri din ce în ce mai mari ale capului, slăbirea forței musculare, perturbarea ved erii și vomă.
În final se produce pierderea cunoștinței, respirația devine neregulată, pulsul se accelerează și apar convulsii care în final produc comă și moartea. Majoritatea sistemelor de încălzire a cabinelor utilizează aerul cald din jurul motorului ș i a sistemului de evacuare, ca sursă de căldură. Orice scurgere de gaze din sistemul de evacuare al motorului poate să permită intrarea monoxidului de carbon în sistemul de încălzire al cabinei, posibil și prin geamuri deschise sau spărturi, fisuri. Pentru a reduce cantitatea de monoxid de carbon care ar putea intra în cabină, aerul proaspăt ar trebui să fie folosit în combinație cu sistemul de încălzire.
În cazul semnalării acestor simptome, pilotul trebuie să asigure ventilația cabinei prin deschiderea ferestrelor de aerisire și să recurgă la folosirea măștii de oxigen. Intoxicația cu monoxid de carbon, se poate produce din cauza gazelor de la eșapament sau chiar a fumului excesiv de țigară. Simptomele intoxicației cu monoxid de carbon: a. dureri de cap, amețeală, greață; b. percepție distorsionată; c. capacitate de analiză alterată; d. personalitate schimbată; e. memorie afectată; f. rată de respirație scăzută; g. slăbirea tonusului muscular; h. convulsii; i. comă, și eventual, deces.