Spre deosebire de undele provocate de aruncarea unei pietre în apă, undele radio se pot transmite pe distanțe mult mai mari, la viteze foarte mari (undele radio se propagă cu viteza luminii – 300.000 km/s) și cu o atenuare redusă. Transmiterea lor se poate descrie cu ajutorul următorilor termeni: - Lungimea de undă: este distanța pe care o parcurge o singură undă în timpul unui ciclu de transmitere-Frecvența: este numărul de cicluri complete transmise într-o secundă. De notat faptul că pe măsură ce frecvența crește, lungimea de undă scade. - Amplitudinea: este diferența dintre un maxim al oscilației și punctul neutru.
Cu cât amplitudinea, de exemplu a unei unde sonore este mai mare, cu atât sunetul se aude mai tare. Undele sonore emise de persoana care vorbește la o stație radio sunt transformate în semnale electrice, transmise ca unde radio ce sunt receptate de o altă stație, unde sunt din nou transformate cu ajutorul difuzoarelor în unde sonore. Semnalele electrice generate de microfon în urma detectării undelor sonore fac parte din banda frecvențelor audio (20 – 20.000 Hz), dar ele sunt trasmise ca unde radio la o frecvență mult mai mare (3Mhz – 300 Mhz). Acest lucru înseamnă că înainte ca un semnal audio să fie transmis, el trebuie suprapus unei frecvențe radio, numită undă purt ătoare.
Această undă este generată de aparatul de radio când este acționat butonul de emisie; atunci microfonul primește semnalul sonor al vocii și îl suprapune cu unda purtătoare. Acestă combinație este apoi transmisă în eter și este recepționată de stați a radio care primește mesajul și înlătură unda purtătoare și trasmite apoi semnalul rămas către difuzor, care îl transformă în informație inteligibilă. Deoarece undele radio se propagă cu viteza luminii, tot acest proces are loc aroape instantaneu. Procesul de suprapunere a semnalului audio cu unda purtătoare poartă numele de modulație.
Cele două metode principale de modulație sunt modulație de amplitudine (AM) și modulație de frecvență (FM) Modulația de amplitudine (AM) variază amplitudinea undei purtătoare în funcție de variațile semnalului audio, iar frecvența undei purtătoare rămâne neschimbată. Modulația de frecvență (FM) variază frecvența undei purtătoare în funcție de variațile semnalului audio, iar amplitudinea unei purtătoare rămâne neschimbată. Procesul de înlăturare a undei purtătoare se numește demodulație. După acest proces semnalul audio rămas este amplificat și apoi trimis către difuzor.
Stațile radiofonice comerciale folosesc fie modulația prin amplitud ine (AM), fie cea prin frecvență (FM) pentru a-și trasmite programele. O undă purtătoare poate avea orice frecvență dintr-un anumit ecart de frecvențe. Practic, atunci când cauți un post la radio, de fapt selectezi o astfel de frecvență purtătoare.