În principal clasele de competiție în pla norism, ca și în alte sporturi, există pentru a asigura corectitudinea în competiție. Cu toate acestea, clasele nu au vizat să favorizeze dezvoltarea tehnologică precum în alte sporturi. În schimb, au apărut clase datorită popularității anumitor tipuri de planoare, a încercării de a facilita accesul la acest sport, si prin necesitatea stabilirii unui mediu stabil pentru deciziile de investiție atât pentru producători cât și de concurenți. În continuare este prezentată o descriere generală principalelor șapte clase de planoare.
Aceste clase sunt recunoscute în prezent de FAI (Fédération Aéronautique Internationale) și sunt eligibile pentru Campionatele Europene și Mondiale: Clasa standard – fără flapsuri, anvergura maximă a planorului: 15 metri, este permis balastul de apă. Masa maxim admisă la decolare: 525 kg. Fig 2.7 – Planor Discus 2a, clasa standard Clasa 15 metri – flapsuri permise, anvergura maxim ă a p lanorului: 15 metri, este permis balastul de apă. Masa maximă admisă la decolare: 525 kg. Clasa 18 metri – flapsuri permise, anvergura maxim ă a pla norului: 18 metri, este permis balastul de apă. Masa maximă admisă la decolare: 600 kg.
Clasa Open – fără restricții asupra anvergurii, cu excepția unei limite maxime de 850 kg la decolare. Planorul poate fi de simplă comandă sau biloc. Clasa Biloc 20 metri – anvergura maximă de 20 de metri si masa maxim ă admisă la decolare de 750 kg. Clasa Club – această clasă permite o gamă largă de planoa re mai vechi, cu performanțe diferite. Punctajele se ajustează în funcție de performanțele fiecărui planor în parte. Unele planoare care se încadrează la această categorie sunt dotate din fabrica ție cu echipament pentru folosirea balastului de apă, însa acesta este interzis în aceasta clasă.
Fig 2.8 – Planor Jantar Standard 2, clasa Club Clasa 13,5 metri – este cea mai nouă clasă introdusă de Federația Aeronautică Internațională. Limitează planorul la o anvergura de 13,5 metri, se poate folosi balast de apă iar incarcărea maximă a aripii este de 35 kg/metru patrat. 2-5. – Planoare motorizate 2.5.1. Planoare cu motor de tip Sustainer Motoarele de tip Sustainer se folosesc în principal pentru prelungirea unui zbor de distanță în cazul în care condi țiile meteorologice nu mai sunt favorabile, și pentru a evita aterizarea în teren necunoscut.
Acestea mai pot fi folosite pentru a câștiga înălțime după ce decolarea s-a efectuat în remorcaj de a utomosor sau automobil, aceste modalități de decolare fiind foarte limitate în privin ța înălțimii de remorcaj. Aceste motoare sunt în general complet escamotabile în compartimentul din fuselaj din spatele postului de pilotaj. Aceste planoare pot fi echipate cu diverse tipuri de motoare: 2.5.2. Sustainer cu motor termic Acestea sunt dotate cu un motor termic cu 2 cilindri, r ăcit cu aer. Motorul se poate porni în timpul zborului dup ă extinderea lui din fuselaj, cu ajutorul fluxului de aer (ex: moar ă de vânt). Unele tipuri de motoare de acest fel sunt dotate cu electromotor pentru pornire.
Fig 2.9 – Planorul ASG-29Es echipat cu motor termic de tip sustainer 2.5.3. Sustainer cu motor electric și front electric sustaniner (FES) Acestea func ționează în esen ță asemănător cu sustainer-ul cu motor termic, și sunt echipate cu o baterie montată în fuselaj pentru a asigura energia necesară. Fig 2.10 – Planorul ASG 32 echipat cu motor electric de tip sustainer Tot în aceas tă categorie se încadrează și sustainer-ul de tip FES (front electric sustainer). Motorul acestuia este integrat în coiful planorului, iar elicea se piliaz ă pe fuselaj c ând acesta nu este folosit, pentru a reduce rezistența la înaintare. Fig 2.11 – Planorul Ventus echipat cu motor electric de tip FES 2.5.4.
Sustainer de tip JET Unele planoare modern e sunt echipate cu motor de tip Jet. Avantajele principale ale acestor motoare sunt dimensiunea și greutatea scăzute, iar la dezavantaje putem men ționa costurile mari de producție și faptul ca acest tip de motor este limitat la un număr maxim de porniri. Fig 1.12 – Planorul JS1 echipat cu motor Jet de tip sustainer 2-6. Planoare cu autolansare Aceste tipuri de planoare sunt în esenta foarte asemănătoare cu planoarele cu motoare de tip sustainer, însa o particularitate ar fi puterea motorului m ărită.
Acestea au capabilitatea de a decola fără ajutor din exterior și de aceea sunt dotate cu roți pe fuzee concepute să reziste și să susțină greutatea și forțele apărute pe aripa în timpul procedurii de decolare. La acest tip de planoare motorul este de asemenea complet escamotabil. Fig 1.13 – Planorul cu autolansare ASK-21 echipat cu motor termic 2-7. Motoplanoare (Touring motor glider sau TMG) Motoplanoarele sunt acele planoare echipate cu elicea motorului fix ă. Motoplanoarele pot decola și urca asemenea avioanelor, iar dup ă oprirea motorului pot zbura asemenea unui planor clasic, însa per formanțele acestora sunt în general sc ăzute.
Acestea au motorul și elicea montate î n partea din fa ță a fuselajului, asemenea avioan elor de mici dimensiuni. Trenul de aterizare este asem ănător cu cel al avioanelor, acesta fiind un avanataj întrucât motoplanorul poate rula și decola fără ajutor din exterior. Fig 1.14 – Motoplanorul de construcție românească IS-28M2 echipat cu motor Limbach 2000 3. Aparate de bord Aparatele de bord din carlinga planorului redau informații pilotului cu privire la direcția planorului, altitudine, viteză și performanță. Aceste categorii de instrumente includ sisteme de tip pitot-static, magnetice, giroscopice, electrice sau electronice.
Instrumentele se pot prezenta într-un set de bază, utilizat în mod obișnuit la aeronave de antrenament sau un set mai avansat, utilizat în plano arele de înaltă performanță pentru z borul de distan ță și competiții. Instrumentele care indic ă viteza, altitudinea și viteza vertical ă sunt conectate la sistemul pitot-static. Compasul indic ă direcția magnetic ă prin detectarea câmpului magnetic al pământului. Instrumentele de performan ță, care folosesc principii giroscopice, afișează atitudinea aeronavei fată de orizont, direcția de zbor și unghiul de înclinare in viraje.
Instrumentele electronice utilizează teh nologia GPS și redau piloților pe un ecran harta, viteza, altitudinea, condițiile atmosferice și alte informații relevante operării zborului. Alte instrumente și indicatoare care se gasesc la bordul planorului sunt indicatorul de viraj și glisadă și indicatorul pentru temperatura exterioară a aerului.