În scopul înțelegerii unitare a termenilor din acest manual, următorii termeni sunt definiți astfel: „Aeronavă” = orice aparat care se poate susține în atmosferă datorită reacțiilor aerului, altele decât reacțiile aerului asupra suprafeței pământului. „Avion” = o aeronavă motorizată cu aripă fixă mai grea decât aerul, care este susținută în zbor de reacția dinamică a aerului asupra aripilor sale. „Avion care se pilotează cu un copilot” = un tip de avion care se pilotează cu un copilot, conform specificațiilor din manualul de zbor sau certificatului de operator aerian. „Aeronavă cu un singur pilot” = o aeronavă certificată pentru operarea de către un singur pilot. „planor” = o aeronavă mai grea decât aerul care este susținută în zbor de reacția dinamică a aerului asupra suprafețelor sale portante fixe și al cărei zbor liber nu depinde de un motor, incluzând și deltaplanele, parapantele și alte aeronave comparabile; „Balon” = o aeronavă mai ușoară decât aerul, fără motor și care susține zborul prin folosirea fie a gazului, fie a unui arzător aeropurtat.
În sensul prezentei părți, un dirijabil cu aer cald, deși este motorizat, este considerat un balon. „Categorie de aeronave” = o clasificare a aeronavelor în funcție de caracteristicile de bază specificate, de exemplu avion, aeronavă cu decolare-aterizare verticală, elicopter, dirijabil, planor, balon liber. „Clasă de avioane” = o clasificare a avioanelor cu un sigur pilot care nu necesită o calificare de tip. „Transport aerian comercial” = transportul de pasageri, de mărfuri sau de poștă, contra unei remunerații sau prin închiriere. „Competență” = o combinație de abilități, cunoștințe și atitudine necesare pentru a executa o sarcină la standardul prevăzut. „Noapte” = perioada dintre sfârșitul crepusculului civil și începutul răsăritului civil sau o altă perioadă similară între apus și răsărit, conform eventualelor prevederi ale autorității relevante, definită de statul membru. „Pilot comandant” (Pilot-in-command – PIC) = pilotul desemnat comandant și responsabil pentru derularea în siguranță a zborului. „Pilot comandant sub supraveghere” (Pilot-in-command under supervision – PICUS) = un copilot care îndeplinește, sub supravegherea unui pilot comandant, sarcinile și funcțiile unui pilot comandant. „Pilot particular” = un pilot care deține o licență care interzice pilotarea unei aeronave în cadrul unor operațiuni remunerate, cu excepția activităților de instruire și examinare, conform celor stabilite în prezenta parte. „aerodrom” = o suprafață definită (inclusiv clădirile, instalațiile și echipamentele) pe pământ sau pe apă sau pe o structură fixă, pe o structură fixă în larg sau pe o structură flotabilă, destinată a fi utilizată în totalitate sau în parte pentru sosirea, plecarea ș i mișcarea la sol a aeronavelor; „serviciu de control de aerodrom” = un serviciu de control al traficului aerian pentru traficul de aerodrom; „turn de control de aerodrom” = o unitate înființată în scopul de a furniza serviciul de control al traficului aerian traficului de aerodrom; „trafic de aerodrom” = tot traficul de pe suprafața de manevră a unui aerodrom și toate aeronavele care zboară în vecinătatea unui aerodrom.
Definiția unei aeronave care operează în vecinătatea unui aerodrom include aeronavele care intră sau ies din turul de pistă, dar nu se limitează la acestea; „tur de pistă” = traseul specificat pe care trebuie să zboare aeronavele care operează în vecinătatea unui aerodrom; „zonă de trafic de aerodrom” = un spațiu aerian de dimensiuni definite stabilit în jurul unui aerodrom pentru protecția traficului de aerodrom; „publicație de informare aeronautică” (Aeronautical Information Publication – AIP) = o publicație editată de un stat sau în numele unui stat, care conține informații aeronautice de durată, esențiale pentru navigația aeriană; „avion” = o aeronavă motorizată, mai grea decât aerul, care este susținută în zbor în principal de reacțiile dinamice ale aerului asupra suprafețelor care rămân fixe în anumite condiții de zbor; „trafic aerian” = toate aeronavele care se află în zbor sau care evoluează pe suprafața de manevră a unui aerodrom; „autorizare din partea controlului traficului aerian (air traffic control, ATC)” = autorizarea acordată unei aeronave de a efectua manevre în condițiile specificate de o unitate de control al traficului aerian; „instrucțiune a controlului traficului aerian” = dispoziții emise de controlul traficului aerian pentru a solicita pilotului să întreprindă o acțiune specifică; „serviciu de control al traficului aerian” = un serviciu furnizat în scopul: (a) de a preveni coliziunile:
1. dintre aeronave; și 2. pe suprafața de manevră, dintre aeronave și obstacole; și (b) de a fluidiza și de a menține un flux ordonat al traficului aerian; „cale aeriană” = o regiune de control sau o porțiune a acesteia definită sub forma unui culoar; „serviciu de alarmare” = un serviciu furnizat pentru notificarea organizațiilor relevante cu privire la aeronavele care necesită acțiuni de căutare și salvare și pentru asistarea organizațiilor respective conform necesităților; „aerodrom de rezervă ” = un aerodrom spre care se poate îndrepta o aeronavă atunci când devine fie imposibil, fie nerecomandabil să își continue zborul către aerodromul prevăzut pentru aterizare sau să aterizeze la respectivul aerodrom, unde sunt disponibile serviciile și instalațiile necesare, unde pot fi îndeplinite cerințele de performanță pentru aeronavă și care este operațional la ora prevăzută a utilizării.
Aerodromurile de rezervă cuprind următoarele categorii: (a) aerodrom de rezervă la decolare: un aerodrom de rezervă pe care ar putea ateriza o aeronavă în caz că acest lucru devine necesar la scurt timp după decolare, iar aerodromul de plecare nu poate fi utilizat în acest scop; (b) aerodrom de rezervă pe rută: un aerodrom de rezervă pe care ar putea ateriza o aeronavă în cazul în care se impune o deviere în timpul zborului pe rută; (c) aerodrom de rezervă la destinație: = un aerodrom de rezervă pe care ar putea ateriza o aeronavă atunci când devine fie imposibil, fie nerecomandabil să aterizeze pe aerodromul avut în vedere pentru aterizare; „altitudine” = distanța în plan vertical până la un nivel, un punct sau un obiect considerat drept punct, măsurată față de nivelul mediu al mării (MSL); „serviciu de control al apropierii” = un serviciu de control al traficului aerian pentru zborurile controlate care sosesc sau pleacă; „centru regional de control” (area control centre – ACC) = o unitate înființată în scopul de a furniza serviciul de control al traficului aerian zborurilor controlate în cuprinsul unor regiuni de control aflate în jurisdicția sa; „plafon” = înălțimea deasupra solului sau a apei a bazei celui mai de jos strat de nori sub 6 000 m (20 000 ft) care acoperă mai mult de jumătate din suprafața cerului; „regiune de control” = un spațiu aerian controlat care se întinde în sus de la o limită specificată deasupra pământului; „aerodrom controlat” = un aerodrom la care se furnizează serviciul de control al traficului aerian pentru traficul de aerodrom, indiferent dacă există sau nu o zonă de control; „spațiu aerian controlat” = un spațiu aerian de dimensiuni definite în interiorul căruia se furnizează serviciul de control al traficului aerian în conformitate cu clasa spațiului aerian respectiv; „zonă de control” = un spațiu aerian controlat care se extinde în sus de la suprafața pământului până la o limită superioară specificată; „ora estimată de punere în mișcare ” = ora la care se estimează că aeronava va începe mișcarea asociată plecării; “ora estimată de sosire (ETA)” = pentru zborurile IFR, ora la care se estimează că aeronava va sosi la verticala acelui punct desemnat, definit prin raportare la mijloace de navigație, de la care se intenționează inițierea unei proceduri de apropiere instrumentală sau, dacă nu există mijloace de navigație asociate aerodromului respectiv, ora la care aeronava va sosi la verticala aerodromului.
Pentru zborurile în conformitate cu regulile de zbor la vedere (visual flight rules, VFR), = ora la care se estimează că aeronava va sosi la verticala aerodromului; „plan de zbor” = informații specificate furnizate unităților de servicii de trafic aerian cu privire la zborul sau la o porțiune din zborul pe care o aeronavă intenționează să îl efectueze; „plan de zbor depus (FPL)” = planul de zbor așa cum a fost depus la o unitate ATS de către pilot sau un reprezentant desemnat, fără nicio modificare ulterioară; „plan de zbor curent (CPL)” = planul de zbor, inclusiv modificările, dacă există, aduse prin autorizări ulterioare; „serviciu de informare a zborurilor” = un serviciu furnizat în scopul de a oferi indicații și informații utile pentru desfășurarea sigură și eficientă a zborurilor; „centru de informare a zborurilor” = o unitate înființată în scopul de a furniza serviciul de informare a zborurilor și serviciul de alarmare; „regiune de informare a zborurilor” = un spațiu aerian de dimensiuni definite, în cadrul căruia se furnizează serviciul de informare a zborurilor și serviciul de alarmare; „nivel de zbor” = o suprafață de presiune atmosferică constantă, care este exprimată față de o presiune de referință specificată, de 1 013,2 hectopascali (hPa), și care este separată de alte suprafețe asemănătoare prin intervale de presiune specificate; „înălțime” = distanța pe verticală până la un nivel, punct sau obiect considerat drept punct, măsurată de la un punct de referință specificat; „VFR” = simbolul utilizat pentru a desemna regulile de zbor la vedere; „condiții meteorologice de zbor la vedere” = condiții meteorologice exprimate ca vizibilitate, distanță față de nori și plafon, egale cu minime specificate sau superioare acestora; „VMC” = simbolul utilizat pentru a desemna condițiile meteorologice de zbor la vedere. „zbor VFR special” = un zbor VFR autorizat de controlul traficului aerian să se deruleze într-o zonă de control în condiții meteorologice cu valori inferioare condițiilor VMC; „IFR” = simbolul utilizat pentru a desemna regulile de zbor instrumental; „condiții meteorologice de zbor instrumental (IMC)” = condiții meteorologice exprimate ca vizibilitate, distanță față de nori și plafon, inferioare minimelor specificate pentru condițiile meteorologice de zbor la vedere; „IMC” = simbolul utilizat pentru a desemna condițiile meteorologice de zbor instrumental; „pistă” = o suprafață dreptunghiulară definită, pe un aerodrom terestru, pregătită pentru aterizarea și decolarea aeronavelor; „pragul pistei” = începutul acelei porțiuni de pistă utilizabile pentru aterizare; „platformă” = o zonă definită, destinată staționării aeronavelor în scopul îmbarcării sau debarcării pasagerilor, încărcării sau descărcării poștei sau mărfurilor, alimentării cu combustibil, staționării sau întreținerii; „cale de rulare” = o traiectorie definită pe suprafața unui aerodrom terestru, destinată rulării aeronavelor și asigurării legăturii între părți diferite ale aerodromului, incluzând: (a) culoar de rulare pentru parcare, însemnând o porțiune a unei platforme desemnată drept cale de rulare și destinată să asigure accesul aeronavelor numai la pozițiile de parcare; (b) cale de rulare pe platformă, însemnând o porțiune a unui sistem de căi de rulare situată pe platformă și destinată să asigure o rută de rulare pentru traversarea platformei; (c) cale de rulare pentru degajare rapidă, însemnând o cale de rulare legată în unghi ascuțit cu o pistă și proiectată astfel încât să permită avioanelor care aterizează să degajeze pista la viteze mai mari decât permit alte căi de rulare pentru degajare, reducându-se astfel timpul de ocupare a pistei; „suprafață de aterizare” = acea parte a unei suprafețe de mișcare destinată aterizării sau decolării aeronavelor; „suprafață de manevră” = acea parte a unui aerodrom destinată a fi utilizată pentru decolarea, aterizarea și rularea aeronavelor, excluzând platformele; „suprafață de mișcare” = acea parte a unui aerodrom destinată a fi utilizată pentru decolarea, aterizarea și rularea aeronavelor, care cuprinde suprafața de manevră și platforma (platformele); „suprafață de semnalizare ” = o suprafață pe un aerodrom utilizată pentru dispunerea semnalelor de la sol; „pilot comandant” = pilotul desemnat de operator sau, în cazul aviației generale, de proprietar ca fiind la comandă și responsabil pentru derularea în siguranță a unui zbor; „zonă interzisă” = un spațiu aerian de dimensiuni definite, deasupra teritoriului sau apelor teritoriale ale unui stat, în interiorul căruia zborul aeronavelor este interzis; „zonă restricționată” = un spațiu aerian de dimensiuni definite, deasupra teritoriului sau a apelor teritoriale ale unui stat, în interiorul căruia zborul aeronavelor se poate efectua în anumite condiții specificate; „zonă periculoasă” = un spațiu aerian de dimensiuni definite în cadrul căruia pot avea loc activități periculoase pentru zborul aeronavelor în intervale specificate;, „punct de raport” = un reper geografic precizat față de care poate fi raportată poziția unei aeronave; „poziție de așteptare la pistă” = o poziție desemnată cu intenția de a proteja o pistă, o suprafață de limitare a obstacolelor sau o zonă critică/sensibilă pentru sistemul de aterizare instrumentală (instrument landing system, ILS)/sistemul de aterizare cu microunde (microwave landing system, MLS), la care aeronavele și vehiculele aflate în rulare trebuie să oprească și să aștepte dacă nu au fost autorizate să procedeze altfel de către turnul de control de aerodrom;
2. Convenția de la Chicago – Convenția Aviației Civile Internaționale În cadrul Convenţiei de la Chicago statele au convenit ca aceasta să fie formată din următoarele părţi: Prima parte, “Navigaţia aeriană” reprezintă o reglementare tehnică pentru navigaţia aeriană, având rolul de a stabili norme unitare pentru toate statele în ce priveşte desfăşurarea activităţii de zbor, atât internaţionale cât şi naţionale. Astfel în această parte se reglementează, pe capitole, după cum urmează: CAP. 1 Principii generale de aplicare a Convenţiei; CAP. 2 Survolul teritoriului statelor contractante; CAP. 3 Naţionalitatea aeronavelor; CAP. 4 Măsuri destinate să înlesnească navigaţia aeriană; CAP.
5 Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească aeronavele pentru a putea efectua activitate de zbor; CAP. 6 Norme şi practici internaţionale recomandate. Partea a doua a Convenţiei reglementează înfiinţarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, ca un organism cu rol de a dezvolta principiile şi tehnica navigaţiei aeriene internaţionale.
Partea a treia, “Transportul aerian internaţional”, instituie dreptul statului contractant de a stabili reguli privind: a) desemnarea rutelor şi aeroporturilor; b) ameliorarea instalaţiilor şi serviciilor pentru navigaţia aeriană; c) dobândirea de terenuri sau utilizarea lor; d) înregistrarea acordurilor în vigoare; e) abrogarea înţelegerilor incompatibile cu dispoziţiile prezentei Convenţii; f) înregistrarea oricărui nou acord; g) reglementarea litigiilor; h) sancţiunile împotriva întreprinderii de transport aerian care nu se conformează hotărârilor luate; i) sancţiunile împotriva Statului care nu se conformează hotărârilor luate; j) adoptarea şi modificarea anexelor;
În cadrul acestei părţi statele semnatare se obligă să trimită periodic Consiliului rapoarte asupra traficului, statistici cu privire la preţul de cost, precum şi situaţii contabile indicând, între altele, suma şi provenienţa tuturor încasărilor lor, pentr u a se putea optimiza activitatea de zbor internaţională. Ultima parte denumită “Dispoziţii finale” instituie modalitatea de adoptare şi încorporare a acordurilor sau aranjamentelor aeronautice încheiate de statele contractante ale convenţiei.