Indicatoare și sisteme de semnalizare
O parte a acestor semnale sunt reglementate și de către SERA, în Apendicele 1, la capitolul 3.2 – Semnale vizuale dispuse pe sol. Aerodromurile sunt obligate să dețină un mod de a indica direcția vântului către piloții care nu dețin/nu pot folosi echipamente radio. Astfel pentru a facilita decolarea/ aterizarea în funcție de direcția vântului, un indicator al direcției de aterizare trebuie să fie prezent
Indicatoare de direcție a vântului
Un aerodrom trebuie echipat cu cel puțin un indicator al direcției vântului (numit de obicei „mânecă de vânt”/ „wind sock” ). Acest indicator trebuie să aibăforma unui trunchi de con, din material textil și o lungime de minim 3.6m și un diametru minim (la capătul mai mare) de 0.9m. Trebuie să ofere o indicație clară a direcției vântului și o indicație generală a vitezei acestuia. Culoarea sau culorile trebuie să ofere o vizibilitate a acestuia de la o înăștime de cel puțin 300m, ținând cont de fundal. Locația acestui indicator trebuie marcată cu o bandă circulară albă cu diametrul de 15m și lățimea de 1.2m.
Indicatorul direcției de aterizare/decolare
Atunci când este prezent, un indicator al direcției de aterizare trebuie amplasat intr-un loc vizibil pe aerodrom. Dacă există o zonă de semnale, un „T” de aterizare trebuie întodeauna inclus. Conform SERA A1-3.2.5.1-Un „T” de aterizare alb sau portocaliu (figura A1-7) expus orizontal indică direcția care trebuie utilizată de aeronavă pentru aterizare și decolare, axa T-ului fiind paralelă cu această direcție, iar brațele T-ului fiind către în față. Atunci când este utilizat pe timp de noapte, T-ul de aterizare trebuie să fie iluminat sau delimitat cu lumini albe.
Figura A1-7 Conform SERA A1-3.2.5.2-Un grup de două cifre (figura A1-8) dispuse vertical la turnul de control de aerodrom sau în apropierea acestuia indică aeronavei aflate pe suprafața de manevră direcția pentru decolare, exprimată în unități de câte 10 grade rotunjite la cea mai apropiată valoare divizibilă cu 10 a valorii capului magnetic. Figura A1-8
Semnale Luminoase-Lampa de semnalizare
O lampă de semnalizare trebuie să existe pe un aerodrom controlat, în turnul de control, cu scopul de a oferi semnale luminoase către aeronavele aflate în zbor sau pe sol. Această lampă poate afișa lumină roșie, verde și albă și poate fi orientată manual către orice „tintă”. De asemeneea este necesară și capabilitatea de a lansa semnale pirotehnice. Aceste semnale luminoase și pirotehnice, sunt prevăzute în SERA, Apendicele 1, la capitolul 3.1 – Semnale Luminoase și pirotehnice: Lumină De la controlul de aerodrom către: Aeronava în zbor Aeronava de la sol Pe direcția aeronavei în cauză (a se vedea figura A1-1).
Verde continuu Aprob aterizarea Aprob decolarea Roșu continuu Acordați prioritate altei aeronave și continuați în tur de pistă la vedere Opriți! Serii de verde intermitent Reveniți pentru aterizare (*) Aprobat pentru rulare Serii de roșu intermitent Aerodrom nesigur, nu aterizați Rulați în afara zonei de aterizare în serviciu Serii de alb intermitent Aterizați pe acest aerodrom și continuați deplasarea la platformă (*) Reveniți la punctul de start de pe aerodrom Roșu pirotehnic Contrar oricărei instrucțiuni anterioare, aterizarea este interzisă pentru moment (*) Autorizările de aterizare și de rulare vor fi comunicate în timp util.
Panouri de semnale și zona de semnale
Existența unei zone de semnale pe un aerodrom, implică acceptarea traficului fără comunicație radio. O zonă de semnale nu este necesară dacaă autoritatea responsabilă de aerodromul respectiv a interzis traficul de rutină fără comunicție radio. (aerodromul trebuie în continuare să poată oferii servicii unei aeronave care suferă de o defecțiune a sistemelor de comunicație și a manifestat intenția de atertizare). O parte din semnalele standardizate sunt prezente în SERA, iar în România sunt transpuse in scopul amenajării aerodromurilor prin RACR-AD-PETA (Proiectarea și Exploatarea Tehnică a Aerodromurilor):
Interzicerea aterizării
Un panou pătrat roșu cu diagonale galbene (figura A1-2) dispus orizontal pe o suprafață de semnalizare indică faptul că aterizarea este interzisă și că interdicția poate fi de lungă durată. Figura A1-2
Necesitatea unor precauții speciale în timpul apropierii sau aterizării
Un panou pătrat roșu cu o diagonală galbenă (figura A1-3) dispus orizontal pe o suprafață de semnalizare indică faptul că, din cauza stării necorespunzătoare a suprafeței de manevră sau din orice alt motiv, trebuie luate precauții speciale în timpul apropierii sau aterizării. Figura A1-3
Utilizarea pistelor și a căilor de rulare
O figură albă de forma unei haltere (figura A1-4) dispusă pe o suprafață de semnalizare indică faptul că aeronavele trebuie să aterizeze, să decoleze și să ruleze numai pe piste și căi de rulare. Figura A1-4 Aceeași figură albă de forma unei haltere ca în figura 3.2.3.1, dar cu cercurile tăiate cu bare negre amplasate transversal și paralele între ele, dispusă pe o suprafață de semnalizare, indică faptul că aeronavele trebuie să aterizeze și să decoleze numai de pe piste, însă celelalte manevre nu sunt limitate la piste și căi de rulare. Figura A1-5
Piste sau căi de rulare închise
Două bare încrucișate de o singură culoare contrastantă, albă pe piste și galbenă pe căile de rulare (figura A1-6), dispuse orizontal pe pistele și căile de rulare sau în părți ale acestora indică faptul că suprafața respectivă este necorespunzătoare pentru mișcarea aeronavelor. Pe piste: Pe căile de rulare: Figura A1-6
Turul de pistă pe dreapta
Atunci când este dispusă pe o suprafață de semnalizare sau orizontal la capătul pistei sau benzii în serviciu, o săgeată în culori contrastante cu vârful îndreptat spre dreapta (figura A1-9) indică faptul că virajele trebuie executate înspre dreapta înainte de aterizare și după decolare. Figura A1-9
Biroul de raportare al serviciilor de trafic aerian
Litera C dispusă vertical și colorată cu negru pe fond galben (figura A1-10) indică locul unde se află biroul de raportare al serviciilor de trafic aerian. Figura A1-10
Zboruri de planoare în desfășurare
O cruce dublă albă dispusă orizontal (figura A1-11) pe suprafața de semnalizare indică faptul că aerodromul este utilizat de planoare și zborul acestora este în curs de desfășurare. Figura A1-11
Direcțiile de aterizare decolare nu coincid
Un disc alb adăugat deasupra „T” -ului înseamnă ca direcțiile de de decolare și aterizare nu coincid neapărat. Figura A1-12
Elicoptere
Un „H” alb înseamnă că elicopterele pot decola și ateriza doar in zona indicată de marcaj: Figura A1-13
Aeronave ușoare
Un „L” Rosu suprapus unei haltere înseamnă că „light aircraft” pot decola sau ateriza fie pe pistă, fie pe suprafața indicate Figura A1-14
Marcarea Pistelor
Marcajele reprezintă caractere, numere și forme geometrice prezente pe suprafeșele aerodromului. Marcajele sunt prezente pe piste, căi de rulaj și platforme. Marcajele pot da informații despre locații sau direcții, sau pot indica cerinșțe obligatorii, de ex. - oprire. Culoarea marcajelor depinde de zonele în care sunt amplasate, iar dimensiunea lor trebuie să le facă usor de citit sau înțeles de la b ordul aeronavelor. Standardul ICAO este ca marcajele pistelor să fie albe, iar marcajele căilor de rulaj să fie galbene.
Marcaje ale poziţiei de aşteptare la pistă
Două linii întrerupte și două linii continue reprezintă punctul de asteptare cel mai apropiat de pistă. În lipsa instructiunilor ATC, acesta este punctul cel mai apropiat de pistă la care o aeronavă sau un vehicul pot rula pentru a da prioritate aeronavelor care aterizează sau decolează. Acest marcaj este varianta A: Varianta A O „scară” galbenă perpendiculară pe calea de rulaj reprezintă un punct de asteptare altul decât cel mai apropiat de pistă. În lipsa instrucțiunilor ATC poate fi ignorat. Acest marcaj este Varianta B: Varianta B
Marcajele Pistelor
Marcajele pistelor sunt albe. Marcajele pot consta în cifre și litere, zone de culoare solidă sau o serie de linii longitudinale oferind un efect echivalent cu al culorii solide. În general, marcajele pistelor ajută pilotii în a localiza pragurile pistelor, identificarea pistelor, sau localizarea zonei de contact a roților, etc
Marcajele de identificare a pistelor
Un marcaj de identificare a pistei trebuie să fie format dintr-un număr cu două cifre iar pentru pistele paralele, acest număr trebuie însoţit de o literă. În cazul unei singure piste, două piste paralele sau trei piste paralele, numărul format din două cifre văzut din direcţia de apropiere, trebuie să fie un număr întreg, cel mai apropiat de cifra zecilor unghiului magnetic al axului pistei, măsurată începâ nd cu nordul magnetic, văzut din direcţia de apropiere.
În cazul a patru sau mai multe piste paralele, identificatorul unui set de piste paralele alăturate este numărul întreg mai mic al cifrei zecilor unghiului magnetic, iar celălalt set de piste paralele are ca identificator numărul întreg mai mare de cifra zecilor unghiului magnetic. Dacă prin aplicarea acestei reguli, rezultă un număr format dintr-o singură cifră, acesta trebuie să fie precedată de un zero. Marcajul de identificare a pistei trebuie amplasat la pragul pistei. Marcajul pragului trebuie să înceapă la capătul unei pistei betonate, la 6m de la prag. Un marcaj al pragului ar trebui să existe pe cât posibil și la capatul pistelor înierbate (sau ne-pavate).
Marcajul pragului este un model de linii longitudinale, paralele cu axul pistei, dispuse simetric față de acesta. Pentru pistele cu o lățime de 45m (în cazul pistelor care nu sunt destinate apropierii de precizieși a pistelor ne-instrumentale mai late de 45m), marcajul pragului poate fi plasat în ambele părți ale marcajului de identificare al pistei. În acest caz, num ărul benzilor longitudinale este de cel puțin 3. Pentru restul cazurilor, numărul liniilor va fi în funcție de lătimea pistei, astfel:
Lățimea pistei Numărul liniilor 18m 4 23m 6 30m 8 45m 12 Mai mult de 60m 16 Dacă pragul pistei este decalat fată de capătul pistei, pentru avioanele care decolează ar trebui aplicat un marcaj de identificare a pistei.
Configurație generală pentru Configurație opțională toate pistele cu apropiere de precizie În cazul pistelor paralele, fiecare identificator al pistei trebuie să fie suplimentat cu o literă după cum urmează, în ordinea arătată de la stânga la dreapta, când este văzută din direcţia de apropiere: - pentru două piste paralele: "L" "R"; - pentru trei piste paralele: "L" "C" "R"; - pentru patru piste paralele: "L" "R" "L" "R"; - pentru cinci piste paralele: "L" "C" "R" "L" "R" sau "L" "R" "L" "C" "R"; - pentru şase piste paralele: "L" "C" "R" "L" "C" "R";
Marcarea Pistelor paralele Pragul decalat Dacă pragul este decalat față de de extremitatea pistei, sau atunci cînd capătul nu este perpendicular pe axul pistei, o linie transversală va fi adăugata marcajului de prag. Cînd pragul este permanent decalat, vor fi prezente săgeți pe porțiunea de pistă de dinaintea pragului. 11. Anexa 12 la Convenția Aviației Civile Internaționale-Căutarea și Salvarea Serviciile de căutare și salvare (Search and Rescue – SAR) sunt organizate pentru a răspunde persoanelor aflate în dificultate și care au nevoie de ajutor.
Datorită necesității de a localiza și salva rapid supraviețuitorii accidentelor aviatice, un set de standarde și practici recomandate, acceptate la nivel internațional, a fost incorporată în Anexa 12. Anexa 12, care este completată de către un manual de căutare și salvare, creează cadrul necesar pentru înființarea și operarea serviciilor de căutare și salvare și detaliază principiile de cooperare între statele semnatare, pentru operarea eficientă a serviciilor de căutare și salvare deasupra teritoriilor lor, precum și deasupra mării libere sau a zonelor cu suveranitate incertă sau nedeterminată.