Organismul sănătos, așa cum am văzut din capitolele precedente, se adaptează la condițiile din timpul zborului, variate față de cele de la sol. În cazul unor anumite boli zborul este contraindicat, fiindcă organismul bolnav pierde, total sau parțial, posibilitățile de adaptare la noile condiții d e funcționare la bordul avionului, variate după caz, la decolare, ascensiune, zbor plan, coborâre și aterizare. Contraindicații majore se impun în cazul unor boli, precum și în cazul anumitor stări fiziologice, legate de sarcină (după luna a opta) și de vâ rsta înaintată (cu eficiență redusă a organelor).
Sunt contraindicate, la permiterea zborului, următoarele boli: a. bolile respiratorii ca: bronșectazia pulmonară, congestia pulmonară, pneumonia, emfizemul pulmonar, bronșită cronică, pleurită, pneumotoraxul, stările acute, inflamatorii și hipertrofice faringiene (care afectează trompa lui Eustache); b. bolile cardiovasculare (de inimă și de circulație sangvină), ca: infarctul cardiac cu o vechime mai mică de 12 luni, accesele de angină pectorală, hipertensiunea arterială mare, anomaliile cardiace congenitale ori câștigate, boli ale valvelor cardiace; c. bolile tubului digestiv, ca: ulcerele active gastrice, gastroduodenale sau duodenale, admițându-se transportul aeros doar după două luni de la vindecare sau cel puțin zece zile de la operațiile chirurgicale pe tubul digestiv, diabetul necompensat, bolile de ficat; d. bolile nervoase, ca: epilepsia, schizofrenia, psihastenia gravă; e. bolile contagioase, de orice natură și în orice fază.
Este recomandabil ca, înainte de zbor, bolnavii să îi întrebe pe medicii lor curanți dacă starea prezentă a bolii lor le permite sau nu să folosească aerotransportul. SPAŢIU LĂSAT INTENŢIONAT LIBER PARTEA II – NOŢIUNI DE PSIHOLOGIE 9. Procesul de informare Desfășurarea activității și respectiv comportamentul individual de pilotaj se bazează pe informație. De altminteri, nici nu se poate concepe un proces de reglare în sfera utilizării unei informații adecvate și suficiente din punct de vedere cantitativ. Com ponența senzorială are tocmai rolul de a selecta și recolta informații utile pentru elaborarea și efectuarea operațiilor sau acțiunilor reglatoare.
Clasele de semnale sunt: a. mesaje prin care se exprimă pilotul, respectiv sarcina-obiectiv sau scopul pe care îl are de atins; b. instrucțiuni referitoare la condițiile în care trebuie atins scopul (traseul cel mai convenabil, înălțimea, timpul de zbor etc.); c. starea și modul de funcționare în ansamblu a aeronavei; d. semnalele pe care le generează ambianța generală de fond și care sunt extrem de variate, după conținutul informațional și după semnificație (semnale ce derivă din fenomene meteo, lumina soarelui, ceața, înnourările, precipitațiile, precum și traficul în zona de zbor); e. în al doilea rând percepția omului de l a manșă este mereu bombardată cu semnale noi care reprezintă succesiunea caleidoscopică a elementelor din zona pe care o parcurgem.
Cercetările psihologice au arătat că oboseala neuropsihică este favorizată mai curând de ambianța monotonă, săracă în stimul i, decât una variată, atrăgătoare ca peisaj (repere pe sol). Din cele arătate mai sus rezultă că activitatea de pilotaj, conditionată și susținută de o mare diversitate de surse informaționale are o accentuată componentă senzorială. În cursul ei sunt solic itați aproape toți analizatorii omului ( vizual, tactil, propioceptiv, kinestezic, auditiv, olfactiv, visceral, etc.).