Pentru a fi admis la zbor, personalul navigant trebuie să dețină licență medicală în termen de valabilitate. Următoarele aspecte legate de starea de sănătate a echipajului vor fi supravegheate: a. consumul de alcool; - nici un membru al echipajului nu poate fi planificat la zbor, dacă a consumat orice fel de alcool, mai devreme de 12 ore anterioare.
Nu are voie să opereze la o alcoolemie de peste 0,2‰; - este considerat sub influența băuturilor alcoolice pers onalul care are o îmbibație alcoolică în sânge între 0,5‰ și 1‰; - este considerat în stare de ebrietate personalul care are o îmbibație alcoolică mai mare de 1‰; - la cererea comandantului, a unei persoane din conducerea aeroclubului sau a unui inspector al o ricărei autorități de aviație abilitate, se poate cere testare alcooloscopică. Refuzul înseamnă recunoașterea implicită.
Se iau în considerare următoarele aspecte: a. consumul de narcotice sau droguri este cu desăvârșire interzis; b. consumul de tablete pentru somn, este permis cu acordul și sub supravegherea medicului curant; planificarea la zbor se va face ținând cont de efectul remanent al acestora; c. consumul de preparate farmaceutice diverse se va face sub supravegherea unui medic specialist, mai ales în per ioada de zbor. Specialistul trebuie să fie capabil să prevadă eventuale influențe asupra organismului care ar putea produce efecte negative asupra siguranței zborului.
Automedicația nu este recomandată; d. imunizările trebuie să fie anunțate și monitorizate; e. folosirea aparatelor de scufundare trebuie anunțată, pentru a se asigura compensarea; f. donarea de sânge nu se face fără anunțarea, în prealabil a conducerii instituției; g. consumarea hranei de către echipaj în timpul zborului nu este permisă. Notă: Se recomandă evitarea consumării alimentelor care ar putea conduce la disconfort (alimente care fermentează). Somnul și odihna vor fi asigurate în condiții care să respecte normele de igienă a muncii și în cuantumul recomandat de legislația în vigoare ( 8 ore ).
Răceli
Răceala este cea mai cunoscută și mai frecventă boală, ale cărei semne sunt recunoscute cu ușurință de fiecare. Ea se manifestă prin: a. dureri de gât sau înroșirea acestuia; b. dureri de cap; c. febră; d. înfundarea nasului sau scurgerea de secreții nazale; e. strănut; f. respirație dificilă pe nas. Ele apar la 2-3 zile de la infecție și durează între 2 și 14 zile, peste două treimi din bolnavi se vindecă în cel mult o săptămână. În cazul în care simptomele persistă mai mult de două săptămâni, se poate lua în calcul suspiciunea unei alergii.
Vremea rece este un factor propice producerii răcelii ? Deși foarte multe persoane cred că răceala apare în urma expunerii la frig sau atunci când nu suntem îmbrăcați corespunzător, studiile au arătat că aceste ipoteze influențează nesemnificativ apariția răcelii. Prezența polipilor nazali, a bolilor alergice care afectează mucoasa nazală și a stresului prelungit, cresc riscul producerii răcelii. Mecanism fiziopatologic Infecția este cauzată de virusurile care atacă sistemul de apărare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului și al gâtului reprezintă prim a linie de apărare a organismului.
Particulele pe care noi le inhalăm, ca praful, polenul, virusurile și bacteriile sunt reținute de această mucoasă. Odată ce un virus trece de această mucoasă și pătrunde într-o celulă, el se multiplică și astfel apar noi viruși care invadează celulele din jur. Rezultatul răspunsului imun al organismului la invazia virală reprezintă de fapt simptomele răcelii. Semnale de alarmă sunt trimise de către celulele infectate către globulele albe din sânge, specializate în depistarea și combaterea răspândirii virusului. Acestea ajung în scurt timp la locul infecției și elimină o serie de substanțe chimice, cum ar fi kin inele.
Astfel, simptomele răcelii sunt produse de aceste substanțe, prin creșterea producției de mucus, prin ruptura membranelor celulelor și pierderea de lichid din capilarele sanguine și vasele limfatice. Mod de transmitere Viroza respiratorie se transmite pe diferite căi, în funcție de tipul virusului: a. prin inhalarea picăturilor suspendate în aer care se găsesc acolo de un timp îndelungat; b. prin inhalarea particulelor relativ mari ale secrețiilor respiratorii, care ajung în aer pentru scurt timp; c. prin contactul secrețiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele înconjurătoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.
Studiile epidemiologice au arătat că riscul transmiterii infecției de la un bolnav la altul este între ziua a doua și a patra de la contactarea acesteia, când nivelul virusului în secreții este cel mai ridicat. Din cauza existenței unui număr foarte mare de virusuri și a faptului că fiecare virus conține propriul antigen, nu există încă un vaccin care să combine toate antigenele existe nte și care să poată preveni răceala. Tratament În cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: a. repaus la pat; b. aspirină și paracetamol pentru febră și pentru durerile de cap; c. aport crescut de lichide; d. gargară cu apă caldă cu sare, vitamina C.
Unele studii de actualitate au arătat că folosirea exagerată de aspirină crește riscul apariției sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicație a gripei, care se caracterizează prin afectarea cu predilecție a ficatului și a creierului, putându-se ajunge la comă și uneori la moarte. Apariția sindromului Reye este pusă pe seama consumului de aspirină în timpului gripei. Sindromul Reye apare de obicei la copii și adolescenți. Din acest motiv, evitarea consumului de aspirină în timpul gripei ar put ea avea doar efecte benefice. Antibioticele nu sunt necesare, întrucât ele nu distrug virusurile, ele fiind utile doar în cazul unor complicații bacteriene, ca sinuzita sau infecțiile gâtului.
Probleme de tract respirator superior Asupra fiecărui timpan, se exercită, într-o parte presiunea mediului din urechea externă și în partea cealaltă presiunea aerului din urechea medie (urechea medie fiind o cavitate umplută cu aer, conectată indirect la mediul exterior prin tubul Eustachian, gât și nas. Rolul fiecăru i tub Eustachian este de a permite presiunii din urechea medie să se egalizeze cu cea din mediul exterior. În timpul unei ascensiuni, presiunea mediului scade, iar timpanul determină ieșirea aerului din urechea internă prin tubul Eustachian spre gât pentru a egaliza presiunile din interior și exterior.
Marea majoritate a aeronavelor au o rată de urcare scăzută, existând în acest fel timpul necesar pentru echilibrarea diferențelor de presiune ce are loc prin tuburile Eustachiene, ceea ce înseamnă că în zbor de urcare problemele urechilor nu sunt așa de grave. În schimb, în timpul coborârii, dificultățile de egalizare a presiunii pot să apară deoarece rata de coborâre este mai mare decât cea de urcare. Atât timp cât presiunea din afară creste, la o coborâre, t impanele sunt presate spre interior. Ideal ar fi ca aerul din exterior să pătrundă prin tuburile Eustachiene dinspre gât și pasajul nazal spre urechea internă că să egalizeze presiunile.
Tuburile Eustachiene sunt concepute în așa fel încât aerul nu trece în ambele sensuri simultan, ieșind întâi spre pasajul nazal și numai după aceea intrând spre urechea internă. De aceea, orice afecțiune sau blocaj generează probleme. Ratele mari de coborâre înrăutățesc situația. Dacă zburăm având afecțiuni ale tractului re spirator superior, chiar și în cazul unei răceli obișnuite vom avea probleme la egalizarea presiunilor.
Un tub Eustachian blocat creează dificultăți, în special la coborâre când schimbările de presiune pot fi mari, chiar și la un avion mai mic: a. dureri în urechi, care pot fi severe; b. există pericolul colapsului timpanelor, ceea ce poate duce la o surzenie temporară sau definitivă; c. mecanismul vestibular poate fi afectat în cazuri extreme, ducând la apariția vertijului; Uneori, urechile înfundate se pot desfunda ținând nasul strâns și suflând cu putere (tehnică denumită și „mișcarea Valsalva”) sau prin mestecare, înghițire și căscat. Cel mai bun sfat este să nu zburați dacă ați răcit.
Probleme pot apărea și în sinusuri care sunt cavități situate în partea frontală a capului, conectate de pasajul nasului/gâtului prin canale înguste. Aceste blocaje pot duce la apariția unor dureri intens e, în special în timpul coborârii așa că nu zburați dacă aveți probleme cu sinusurile. Acest lucru este valabil pentru zborul oricărei aeronave; chiar dacă variația de presiune dintr-o cabină presurizată este mai mică decât variația de înălțime a aeronavei (comparabilă cu o cabină nepresurizată), există tot timpul riscul unei depresurizări bruște, caz în care variația de presiune poate fi dramatică.
Încărcarea stomacului
În zilele noastre, afecțiunile digestive sunt tot mai des întâlnite. Stresul zilnic, al imentația dezechilibrată, tutunul, cofeina au făcut ca, pentru omul modern, bolile precum ulcerul, gastrita, constipația sau enteritele să devină obișnuință. De cele mai multe ori introducerea unei alimentații echilibrate ne ajută la înlăturarea acestor probleme. Dieta unui bolnav de stomac trebuie să urmărească o alimentație cât mai aproape de normal, evitând în același timp ceea ce poate fi dăunător atât prin alimentul în sine, cât și printr-o preparare necorespunzătoare a acestuia.
Ideea de bază a alimen tației în gastrite este să fracționăm masa în 5-6 mese pe zi, pentru a ne feri de încărcarea stomacului cu o singură masă sățioasă. În cazul gastritelor cronice hiperacide e recomandat ca regimul să fie ținut chiar timp de 3-4 ani pentru ca gastrita să se vindece total. Alimente permise în cazul bolilior de stomac Făinoase-Făinoasele albe trebuie fierte foarte bine și e preferabil să fie servite sub formă de sufleuri sau budinci. Carne-E permisă carnea slabă de vacă, pui sau porc fără grăsime. Carnea poate fi servită doar sub formă de rasol, sufleu sau budincă. Peștele alb este de asemenea permis și doar sub formă de rasol.
Brânzeturi-Sunt permise brânza dulce de vaci, urdă și cașul nesărat. Oua-Ouăle sunt permise, dar numai fierte și moi. Legume-Legumele permise sunt dovleceii, cartofii, morcovii, mazărea. Legumele pot fi servite fierte sau sub formă de piureuri, supe-creme sau sufleuri. Fructe-Sunt permise sucurile dulci, piureurile de fructe sau compotul. Materii grase-Sunt permise untdelem nul, gălbenușul de ou, margarina nesărată, untul proaspăt. Băuturi-E permis să beți lapte, ceai, suc de fructe dulci. Dulciuri-Dulciurile permise sunt sucurile de fructe, frișcă, compotul, budincile din făinoase. Zahăr-E permis zahăr cu moderație, miere amestecată cu unt.
Alimente interzise în cazul bolilior de stomac Făinoase-Este interzisă cu desăvârșire pâinea. Carne-Carnea grasă, pielea de pui, carnea afumată, mezelurile, conservele de carne, șnițelul, tocăturile și piftia. Brânzeturi-Brânzeturile fermentate, sărate sau conservate. Ouă-Ouăle prăjite sau cele fierte tari. Legume-Legumele tari și crude, cum ar fi ridichile, castraveții, varza, guliile, ardeiul, ceapa, conopida, usturoiul. Nu este permis să se servească legumele prăjite și murăturile sunt de evitat. Fructe-Nucile, migdalele, alunele. Materii grase-Untură, slănină, margarină sărată, grăsimile prăjite, smântână acră, untul sărat sau seul.
Băuturi-Lichiorurile, romul, țuica, sifonul, apa minerală, siropurile, r achiul, cafeaua neagră. Dulciuri-Aluaturile dospite, înghețat a, aluaturile calde, prăjiturile cu fructe acre, gemul și dulceața.
Droguri, medicamente și efecte secundare
Se cunoaște că, în general, folosirea acestor substanţe dăunează oricărui organism uman. Zborul implică o stare de perfectă sănătate și un metabolism echilibrat, bazat pe o alimentație calorică corespunzătoare, o odihnă și o relaxare mentală necesară întreținerii tonusului propice desfășurării activității de zbor. Drogurile, alcoolul, fumatul și medicamentele dăunează prin slăbirea rezistenței organismului la solicitările impuse de condițiile activității de zbor.
Întârzierea reflexelor, a rapidității în decizii, oboseala și stresul ce se datorează efectelor nocive ale consumului de droguri, alcool și tutun – duc la apariția și manifestarea mai rapidă a hipoxiei, a hiperventilației și a tuturor celorlalte efecte fiziologice negative la care este supus organismul uman în timpul zborului. Deși nu în aceeași măsură ca alcoolul, medicamentele c u efect psihoexcitant sau psihoinhibant exercită o influenţă perturbatoare, care nu trebuie subapreciată de către cel care urcă în aeronavă. Cele din prima categorie incită stări de euforie sau exaltare, care duc la precipitare în efectuarea manevrelor, la subestimarea riscului.
În plus, ele favorizează și accelerează instalarea oboselii, cu toate consecințele negative care derivă de aici. Cele din categoria a două determină reducerea nivelului general de vigilentă, a discernământului, a acuității și operativității percepției, a coordonării și preciziei mișcărilor, capacității de concentrare a atenției, culminând adesea cu instalarea stării de somnolență și chiar a somnului.
Iată de ce devine absolut necesară respectarea recomandării ca înainte de urcarea în aeronavă, sau în timpul activității de pilotaj să nu se administreze medicamente care perturbă dinamica normală a activității psihice, iar în cursul unui tratament cu psihostimulante sau psihosupresoare (sedative, somnifere etc.), să se renunțe la activitatea de zbor. Tutunul este recunoscut de tot mai mulți cercetători în domeniul medicinii și psihologiei ca factor perturbator al eficientei activității de zbor.
Dintre efectele sale cele mai cunoscute sunt: a. reducerea capacității de lucru a creierului; b. creșterea perioadelor de latență a reacțiilor motorii; c. scăderea capacității de concentrare; d. scăderea rezistenței la oboseală; e. în plus, mișcările pe care le face pilotul în timpul zborului, pentru a-și aprinde și ține țigara, distrag atenția de la mediul înconj urător și de la executarea manevrelor, punându-l adesea în situații critice de accident. O răceală aparent inofensivă la sol poate avea efecte grave într-un zbor stresant la altitudini mari.
Medicamentele luate pentru combaterea unei boli nu se împacă cu abilitățile de zbor și cu o stare psihică confortabilă în timpul acestuia. „Drogurile recreaționale” ca alcoolul, marijuana, LSD, etc nu trebuie niciodată amestecate cu zborul, iar o persoană dependentă de acestea nu este potrivită să dețină o licență de z bor. De asemenea, fumatul, reduce semnificativ performanţele pilotului prin reducerea cantității de oxigen din sânge și înlocuirea acestuia cu substanțele nocive din fumul de țigară. Un pilot nu ar trebui să fie un fumător activ, pentru a nu suferi în urma efectelor negative ale acestora.
De asemenea, chiar dacă este în cantitate mică, fumul de țigară inhalat de la o altă persoană care fumează în cabină sau oriunde în aeronavă, îl va afectă pe p ilot.Orice tratament medicamentos vă poate ține la sol până la avizul medicului autorizat.
Iată o listă cu medicamente considerate a fi incompatibile cu zborul: a. antibioticele (ex. penicilina) utilizate frecvent pentru combaterea diferitelor infecții; b. tranchilizantele, antidepresivele, sedativele; c. substanțele stimulante ( cofeină, amfetaminele) folosite pentru menținerea siluetei sau suprimarea apetitului gastronomic; d. antihistaminicele, utilizate pentru combaterea răcelii sau a gripei; e. medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale; f. analgezicele pentru diminuarea durerilor; g. anestezice (utilizate în scopuri generale sau dentare); după 24 ore de la administrarea lor se poate relua activitatea de zbor.
În cazul donării de sânge, nu se poate relua activitatea de zbor decât după cel puțin 24 ore, iar în cazul donării de mădu vă osoasă, după cel puțin 48 ore, deoarece această din urmă implică o anestezie generală.
Alcoolul
Alcoolul este inamicul cel mai primejdios al omului de la manșă, date fiind tentația pe care o exercită asupră multor piloți și efectele necontrolabile pe care le produce asupra dinamicii comportamentului la manșă. Influența perturbatoare a alcoolului asupra comportamentului în zbor are două faze: faza primară de excitație și faza secundară de inhibiție. În prima fază se instalează o stare de euforie care în lătură "cenzura", eliberează impulsivitatea, agresivitatea și diminuează considerabil capacitatea de evaluare și anticipare a situațiilor critice, a riscului.
Aceasta îl face pe cel aflat în aeronavă să recurgă la manevre imprudente, care se soldează adesea cu comiterea unor accidente de aviație. În cea de a doua fază, care începe la 1-2 ore după ingerarea alcoolului, se instalează treptat starea de inhibiție, scade vigilența, reactivitatea senzoriomotorie, culminând cu somnolență și adormirea la manșă. De aceea un pilot nu ar trebui să zboare decât după 8 ore dacă a consumat cantități mici de alcool. După un consum exagerat de alcool, trebuie ținut cont de faptul că alcoolul poate să rămână în corp cel puțin 30 ore.
Obezitatea
Obezitatea, care tinde să fie genetică, reprezintă excesul de țesut gras din organism. O persoană obeză este susceptibilă de: a. Atac de cord; b. Hipertensiune cu un risc mai mare de infarct; c. Hipoxie la altitudini mai mici decât în mod normal; d. Probleme de circulație; e. Gută (inflamație dureroasă a articulațiilor datorită unui exces de acid uric); f. Osteoartrită (uzura articulațiilor); g. Diabet; h. Probleme cu membrele și încheieturile din cauza greutății; i. Boală de decompresie; j. Transpirație abundentă; k. Infecții în piept; l. Varice; m. Durată redusă de viată; Nutriție și igienă alimentară Diete sănătoase. O dietă echilibrată este fundația unei stări bune de sănătate.
O dietă bogată în carbohidrați / fibre și săracă în grăsimi poate reduce riscul de boală coronariană, accident vascular cerebral, diabet și anumite forme de cancer. Sursele de carbohidrați inc lud cereale, legume, nuci, cartofi și fructe și ar trebui să facă mai mult de 50% din caloriile consumate. Restul ar trebui să vină de la un consum sărac de carne și păsări de curte, pește și produse lactate cu un conținut scăzut de grăsimi. Nu rata niciodată micul dejun – este cea mai importantă masă a zilei. Autoritățile medicale susțin că micul dejun trebuie să furnizeze aproximativ 25% din aportul zilnic de calorii. Nu așteptați să mâncați până vă aflați la bordul aeronavei.
Postul sau mesele neregulate pot duce la scăderea zahărului din sânge (Hipoglicemia) (mai jos de aproximativ 50 mm/ 100 ml de sânge). Simptomele sunt: a. Dureri de cap b. Dureri de stomac c. Lipsă de energie d. Nervozitate e. Tremurat f. Somnolență g. Lipsă de concentrare h. Leșin Hipoglicemia poate fi alungată pe termen scurt, marcând o gustare. RETINEȚI: NU ZBURAȚI NICIODATĂ PE STOMACUL GOL!
Oboseala
În categoria factorilor interni derivați se includ oboseala și stările emoționale puternice, provocate de confruntarea directă sau indirectă cu situații critice, generatoare de accidente. Oboseala este un fenomen fiziologic care survine după exercitarea oricărei activități; cel în cauză este supus fie unei suprasolicitări, fie unui regim de subsolicitare. Cu studiul său se ocupă în prezent mai multe discip line: medicina, fiziologia, biochimia, biofizica, psihologia, cu scopul de a se elucida conținutul, mecanismul și cauzele care o provoacă.
Oboseala este un proces de acumulare a unor efecte cu caracter perturbator, exprimate atât în scăderea nivelului obiectiv al performanței în cadrul activității date, cât și în apariția unor stări subiective specifice, semnalizate prin intermediul senzațiilor (senzații de oboseală) și al trăirilor emoționale (disconfort, încordare, irascibilitate, etc.) După dinamica și persistența în timp, distingem o oboseală naturală și o oboseală acumulată. Prima apare în timpul activității curente, desfășurată în limitele programului zilnic obișnuit. De regulă ea începe a se face resimțită subiectiv, începând cu ultimul sfert al durat ei zilei de lucru.
După terminarea programului de lucru și după perioada obișnuită de somn, această oboseală dispare aproape complet, capacitatea de muncă a subiectului restabilindu-se în totalitate. Spre deosebire de oboseala naturală, oboseala acumulată se caracterizează prin sumația temporară a efectelor; ca urmare, ea dobândește persistentă și își mărește intensitatea după fiecare nouă secvență (zi, săptămână, lună etc.) de lucru. Ea devine astfel o stare de fond cu care subiectul intră la începutul pro gramului de activitate. Pe măsură ce ea se accentuează, este tot mai acut resimțită în plan subiectiv, iar rația de scădere a randamentului devine din ce în ce mai mare.
Repausul și odihna de obicei nu o înlătură; mai mult ea perturbă însuși somnul, care d evine superficial, intermitent și populat cu vise terifiante. În funcție de felul de manifestare, oboseala poate fi fizică și psihică. Prima afectează cu precădere musculatura: scade forța musculară și durata efortului, crește perioada de latență a mișcărilor, apar discoordonări, tremurături ale membrelor, senzație de slăbiciune fizică (lipsă de vlagă).
Oboseala psihică se răsfrânge cu precădere asupră capacitații intelectuale și emoționale, concretizându-se în deteriorarea indicatorilor principalelor funcții și procese psihice-percepție, memorie, gândire, atenție, rezistență, respectiv echilibrul emoțional. Subiectiv se traduce prin stări de tensiune și încordare, greutate în desfășurarea raționamentelor și în concentrarea atenției, amețeală, cefalee, somnolență sau, dimpotrivă, surescitare, tendință la explozii coleroase sub acțiunea unor stimuli slabi și banali din mediul extern (vocea chiar șoptită a celor din jur, scârțâitul unei uși, zgomotul picăturilor de apă de la robinet etc.).
Acest fel de o boseală se instalează de obicei la cei care depun o activitate ce solicită structurile senzorio-intelectuale, atenția și echilibrul emoțional, mecanismele de autocontrol (autostăpânire, ponderare, refulare, cenzură etc.).
Dintre numeroasele cauze care o provoacă cităm: a. intensitatea și durata activității desfășurate (complexitatea și volumul sarcinilor de percepție, memorare-reactualizare, gândire-rezolvare de probleme etc.); b. răspunderea pe care o implică activitatea dată; -factorii nefavorabili ai mediului fizic (iluminat, temperatură, umiditate, grad de poluare chimică și sonoră); c. factorii nefavorabili ai mediului social în care se desfășoară activitatea dată (relații interpersonale tensionate, climat de muncă represiv); d. motivație scăzută sau negativă pentru munca desfășurată; e. discrepanță mare între complexitatea și dificultatea sarcinilor de muncă și nivelul de pregătire (competența) a individului; f. monotonie și subsolicitare. g. lipsă de somn odihnitor; h. lipsă de antrenament fizic sau mental; i. stres mental sau fizic excesiv și anxietate; j. o desincronizare a organismului cu mișcarea.
Simptomele oboselii includ: a. lipsă conștientizării-apelurile sau verificările radio rămase fără răspuns; b. îndemnări motorii diminuate-reacții întârziate în cazul rapoartelor meteo sa u al notificărilor în zborul pe timp de ploaie; c. oboseală evidentă-senzația de cap greu, moțăială, sau ochii pe jumătate deschiși; d. vedere diminuată-dificultăți de focalizare; e. reacții încetinite; f. probleme cu memoria de scurtă durată-incapacitatea de a reține suficient timp o autorizare pentru a o repeta sau de a o scrie cu acuratețe; g. canalizarea concentrării-fixarea atenției asupra unui aspect neimportant și neglijarea celorlalte, importante pentru zbor; h. distragerea atenției cu ușurință, sau opusul, imposibilitatea distragerii atenției de la un element, însă amândouă extremele sunt periculoase și indică starea de oboseală; i. calități slabe de zbor-dificultăți în focalizarea pe aparatele de bord, fixația pe unul din ele și neglijarea celorlalte, abilit ați motorii diminuate, slabă coordonare ochi mână și stare de “moțăială”; j. greșeli mari, un slab raționament, decizii slabe sau indecizia; k. stări sufletești anormale-de la depresii la înveseliri ciudate, standarde diminuate.
Pentru recuperarea capacității de lucru este nevoie de timp mai îndelungat. Subiectiv este mai greu suportată, ceea ce face ca oboseala neuropsihică să fie considerată forma de oboseală cea mai complexă, cu consecințe neplăcute asupra vieții și comportamentului individului. O oboseală excesivă, datorată unei activități fizice și psihice intense, comportă o afectare a activității, a randamentului de zbor la orice individ. Un pilot obosit pus în stare de urgență, de a acționa într-o situație ce necesită reflexe rapide, poate face greșeli î n tehnica de pilotaj, ducând în final la incidente sau accidente de zbor. De aceea trebuie urmat un grafic, o programare operațională a activității de zbor.
Efectele oboselii se manifestă prin senzație de somn, dureri de cap și timpi de reacție prelungiți, dificultăți în concentrare, etc. Oboseala mentală este provocată de carențe în programul de odihnă, de stresul datorat unor dese incidente de zbor, de o viață de familie anormală, de alți factori externi, inclusiv cei ce deturnează activitatea. Pilotul ca re dă semne de oboseală trebuie limitat sau oprit de la activitatea de zbor, până la refacerea sa psiho-patologică.