Se face cu ajutorul unor dispozitive care servesc la micşorarea eforturilor depuse de pilot pe comenzi. Aceste dispozitive se montează pe suprafeţele de comandă. Compensarea poate fi: a. statică; şi b. aerodinamică. Compensarea statică se realizează prin montarea de resor turi sau greutăţi în lanţul cinematic al comenzii, sau pe suprafaţa de comandă. Compensarea aerodinamică se face prin: 1. suprafaţă; 2. poziţionarea axei de rotaţie; 3. trimere. A.
Compensarea prin suprafaţă se obţine cu ajutorul unei porţiuni din suprafaţa de comandă, care este plasată în partea anterioară axei de rotaţie a suprafeţei de comandă (profundor sau direcţie) şi care se brachează în partea opusă bracării acesteia. B. Compensarea axială este realiz ată la fel ca cea prin suprafaţă, dar aici se va braca în sens invers o porţiune din suprafaţa de comandă pe toată lungimea acesteia. C.
Compensarea prin compensator se realizează cu ajutorul unei suprafeţe montate pe suprafaţa de comandă, care, la comanda pilotului, se brachează în sens invers bracării suprafeţei de comandă astfel încât să realizeze echilibrul de momente: 𝐹𝑧𝑝 𝑎1 = 𝐹𝑧𝑐 𝑎2 Compensarea se mai poate face şi prin modificare unghiului de incidenţă al întregului ampenaj orizontal, modific are ce se realizează în zbor la comanda pilotului. Fig. 79 Compensarea comenzilor 8. Limitări