- anvergura aripii (A) reprezintă lungimea ei de la un capăt la altul; - profunzimea aripii (L) reprezintă lăţimea aripii (vom avea profunzimea aripii la capăt (Cc), profunzimea aripii în axul fuselajului (Ci) şi profunzi mea medie care reprezintă media aritmetică a celorlalte două); - suprafaţa portantă a aripii reprezintă suprafaţa proiecţiei plane, orizontale a acesteia; - alungirea aripii reprezintă raportul dintre anvergura arip ii şi profunzimea medie (Coarda Medie Aerodinamică-CMA) (vezi fig. 1.13).
Urmărind o secţiune prin aripă vom putea defini următoarele elemente: - bordul de atac este partea din faţă a aripii care în timpul zborului loveşte fileurile de aer; - bordul de fugă (sau scurgere) este partea din spate a aripii; - extradosul este partea de deasupra aripii; - intradosul este partea de dedesubt a aripii. Fig. 1.13-Caracteristicile geometrice ale aripii Fig. 1.14-Construcția aripii Indiferent de materialele din care este construit ă o aripă, ea se va compune din următoarele părţi principale: - lonjeron, unul sau dou ă lonjeroane principale, sau unul principal si unul secundar, care constituie structura de rezistenţă a aripii şi a întregului planor.
Lonjeronul poate fi metalic, din lemn, sau lemn îmbrăcat în fibră de striclă sau fibră de carbon. La unele planoare de genera ție nouă, lonjeroanele sunt construite inte rgral din fibră de carbon. - nervuri, piese care se fixează pe lojeron şi dau forma aripii în spaţiu. Acestea pot fi metalice sau din lemn; - învelişul aripii care poate fi metalic, din placaj, împânzit sau din fibr ă de sticlă sau carbon. Pe aripă se găsesc montate eleroanele, flapsurile şi frânele aerodinamice. Unele planoarele de înaltă performanță au winglet-uri instalate la capetele aripilor.
Aceste winglet-uri sunt proiectate cu ajutorul computerului, pentru a reduce rezistența la înaintare și a îmbunătăți performanțele de zbor (Figura 1.15). Pentru a cre ște performan ța aerodinamică, unele planoare utilizează garnituri special proiectate de etan șare a suprafețelor de comand ă (de exemplu, eleroane și fr âne aerodirnamice) pentru a prev eni curculația fluxului de aer dinspre intrados spre extrados și din aripă spre fiselaj. Aceste fluxuri de aer cauzează turbulențe, rezult ând în rezistență la înaintare și scăderea perfomanțelor de zbor.
Figura 1.15 – Planoare cu winglet Alte dispozitive care se pot adăuga suplimentar în echiparea unui planor sunt ștergătoarele pentru bordul de atac (bug wipers) (Fig 1.16). Ele pot fi instalate pentru a șterge aripile în timpul zborului și pentru a îndepărta insectele care perturbă curgerea fluxului de aer peste aripă, glisând înainte și înapoi de-a lungul bordului de atac a aripii, de la încastrare spre winglet și înapoi. Acestea pot fi ac ționate de motoare electrice de mici dimensiuni, sau manual.
Unele planoare de nouă generație sunt dotate cu ștergătoare pentru bordul de atac, care atunci c ând nu sunt folosite, sunt rertrase intr-un locaș special la î ncastrarea aripii și completează forma aerodinamică a fuselajului (Fig 1.14). Fig 1.16 – Ștergatoare clasice pentru bordul de atac Fig 1.17 – Ștergatoare pentru bordul de atac încastrate în fuselaj