Procesele fizice și fenomenele meteo din atmosfera sunt în strânsă legă tură cu stabilitatea atmosferei. Atmosfera este considerată stabilă atunci câ nd gradientul termic al mediului – ELR (Environmental Lapse Rate ) - este mai mic decâ t gradientul termic adiabatic umed-SALR (Saturated Adiabatic Lapse Rate) (Fig 3.3.). În acest caz aerul care sub acțiunea unei forțe are o mișcare ascendentă, după încetarea acțiunii acestei forțe, tinde să revină la poziția inițială. O atmosferă stabilă implică nori stratiformi, precipitaț ii continue și moderate, vizibilitate și turbulentă slabă. Fig 3.3.
ELR < SALR; stabilitate absolută Atmosfera este considerată instabilă atunci când ELR este mai mare decâ t gradientul termic adiabatic uscat-DALR ( Dry Adiabatic Lapse Rate ) (Fig 3.4). Sp re deosebire de cazul stabilității, în instabilitate aerul care a fost forț at să se ridice, după încetarea acțiunii forței, nu revine la poziția inițială, ci î și continuă mișcarea ascendentă. O atmosferă instabilă implică nori cu mare dezvoltare în plan vertic al-nori convectivi, precipitaț ii sub formă de aversă, vizibilitate bună (cu excepția peri oadelor scurte în care au loc căderile de precipitații) și turbulență de la moderată la severă. Fig 3.4.
ELR > DALR; instabilitate absolută Atunci când SALR < ELR < DALR putem spune că avem instabilitate condiționată (Fig 3.5.). Fig 3.5. SALR < ELR < DALR; instabilitate conditionata Atmosfera se poate considera ca fiind în echilibru neutru (indiferent) atunci când aerul care se ridică are aceeaș i valoare a gradientului cu cea a mediului înconjurător, deci aceeaș i temperatură și densitate la toate nivelele. ELR = SALR sau ELR = DARL