Persoanele răspund în moduri diferite la sarcini de stres ridicat. Efectele asupra comportamentului, cum ar fi agresivitatea iritabilitatea, dogmatismul și frustrarea, diverse mecanisme psihologice pot veni în joc într-o încercare de a face față situației.
Acestea includ următoarele: - Omisiunea-se omite complet o anumită acțiune, precum ar fi uitarea de a coborî trenul de aterizare în timpul unei apropieri la aterizare din cauza volumul de muncă mărit și distragerile suplimentare. - Eroare-răspuns incorect la un anumit stimul, exemplu ar fi comutarea de pe radarul anti-coliziune în locul pompei de combustibil electric. - Queuing-întârzie în mod secvențial acțiunile necesare și prioritare într-un mod inadecvat, cum ar fi neîndeplinirea unei acțiuni din lista de verificare în timp ce se ocupă cu controlul complicat al instrucțiunilor traficului aerian.
Instrucţiuni-Filtrarea-respingerea anumitor sarcini din cauza supraîncărcării, cum ar fi identificarea mijloacelor de navigație atunci când se configurează apropierea la aterizarea instrumentală. - Aproximarea-aproximări în tehnică în încercarea de a face față tuturor sarcinilor necesare cum ar fi acceptarea inexactităților în timpul zborului de apropiere la aterizare pe panta finală. - Acordarea atenției-cu creșterea stresului, scanarea atenției se închide într-un domeniu mai mic de conștientizare.
Acest lucru poate duce la incapacitatea de a integra informațiile disponibile și poate fi văzută în timpul activității volumului mare de muncă în condiții de zbor instrumental prin defalcarea aparatului de scanare. - Regresia-sub stres, comportamentul poate regresa la un nivel și moment anterior cum ar fi operarea unui control sau a unui comutator(selector) într-un mod care ar fi fost adecvat pentru tipul anterior de aeronavă zburată și nu celei actuale. - Scăparea sau (evadarea) -răspunsul final la niveluri extreme de stres este de a renunța sau de a îngheța situația dată. În plus față de efectele psihologice ale stresului, efectele fizice pot varia de la o persoană la alta.
Stresul este adesea perceput ca fiind o formă de amenințare, și într-adevăr,( dacă sunteți urmărit de un tigru cu dinți de sabie care te place la cină) este o presupunere rezonabilă din partea creierului. Răspunsul "luptă sau zbor" a fost deja menționat ca automatic și primitiv în trata rea situațiilor de amenințare care intră în joc. Adrenalina este eliberată, cauzând o creștere a presiunii sângelui, o creștere a frecvenței cardiace, o respirație mai profundă și mai rapidă și o creștere a tonsului grupelor musculare mai mari. Hormonii cunoscuți sub numele de corticosteroizi sunt, de asemenea, eliberați prin utilizarea unei energii crescute. Corpul este acum gata de luptă sau zbor (evadare).
Din păcate, acest lucru nu este adesea un răspuns și deoarece situația trebuie să fie tratată de către mental mai degrabă decât efortul fizic, excesul de adrenalină poate duce la tremur muscular, necoordonare, transpirație excesivă iar în condiții extreme în anumite cazuri, la confuzie mentală și la amețeli. Efectele continuării stresului sau suprasarcinii au fost deja menționate. Prin urmare, performanța poate fi grav compromisă în multe situatii de nivel de stres ridcat. Este important să realizăm că stresul este cumulativ, iar efectele stresului dintr-o situație pot fi transferate într-o situație di ferită.
Punctul de întrerupere apare în cazul în care stresul continuă, iar performanța se degradează.