În cadrul activităț ii normale corpul omenesc consumă energie materializată prin procese de combustie internă. În timpul producerii combustiei pentru obț inerea energiei nece sare corpului omenesc se consumă o mare cantitate de oxigen. Câ nd organismul se afl ă în stare de repaos, ritmul respirației (inspirație / expirație) este de 12 la 16 pe minut. Activitatea fizică și cerebrală din timpul zborului comportă o mă rire a ritmului respirator – ceea ce va duce la un consum mărit de oxigen necesar combustiei.
Acest simptom apare la instalarea stării de anxietate sau frică, când respirația se accelerează deși persoana respectivă are senzația de oprire a respiraț iei, de sufocare, chiar și după ce influența negativă, a factorului care a determinat-o, a încetat. Hiperventilația scoate brusc din organism dioxidul de carbon dezechilibrând balanța chimică a acestuia, având loc o supraoxigenare. Acest proces duce la apariția senzatiei de amorțeală și furnicături ale buzelor și vârfurilor degetelor de la mâini și picioare.
Simptome
Cauzele hiperventilaț iei a cute sunt reprezentate de panică, anxietate sau alte stări emoționale, în timp ce hiperventilația cronică (care persistă în timp) se poate datora unor afecțiuni medicale. Termenul opus hiperventilației este hipoventilația, care constă în scă derea cantității de aer ce ventilează plămânii. Hiperventilația pulmonară se manifestă deci ca rezultat al tensiunii emoționale, a anxietății, a stării de presiune psihică. Hiperventilația se referă la accelerarea res pirației, determinând creșterea cantit ății de aer ce ventilează plămânii.
Hiperventilația poate cauza stări de amețeală ș i sl ăbiciune, senzaț ia lipsei de aer, pierderea echilibrului, spasme musculare la nivelul mâinilor și picioarelor, furnicături î n jurul gurii sau la nivelul degetelor. To ate aceste simptome se datorează nivelului scăzut de dioxid de carbon î n sânge, cauzat de accelerarea respirației. Următoarele efecte care pot urma sunt palpitațiile, pulsul ridicat, transpiraț ia, durerile pectorale, halu cinațiile, ameț eala, zgomotele î n urech i, spasmele musculare, somnolența și starea de inconș tiență. Purtarea unei măș ti de ox igen ajută la tratarea hiperventilației.
Evitare
Simptomele negative sunt următoarele: senzație de căldură, furnicături în palme și tălpi, spasme musculare și în final pierderea cunoștinț ei. Pentru revenirea la normal se recomandă inhalarea de oxigen pur și încercarea de a stăpâni, de a limita ritmul respiraț iei ceea ce va determina o regularizare a consumului de oxigen. În primul rân d, î n tratamentul unei persoane cu dificult ăți în respiraț ie, trebuie st abilit diagnosticul corect, dacă este vorba fie de hiper ventilație (respirație î n exces) sau hipoxie (lipsa oxigenului). Hipoxia are prioritate în tratare, fiind o situație de urgență.
Cel mai bun tratament în cazul hiperventilației este încercarea de a calma persoana respectivă, vorbindu-i pe un ton normal ș i având noi înșine o atitudine calmă. Distragerea atenț iei perso anei respective, prin sarcini ușoare în cabină poate fi de folos în calmarea acesteia. Hipervențilația poate fi tratată și prin reducerea conștientă a ratei respiraț iei, vorbirea fiind o metoda eficient ă în acest sens. Un remediu direct, î n acest caz, poate fi sugerarea respirării într-o pungă, pentru a creș te nivelul dioxidului de carbon din sânge. Dacă nu apar semne de recuperare, atunci se poate presupune că problema instalată implică hipoxia și nu hiperventilația.