Fiziologia analizatorului auditiv: Analizatorul auditiv este un analizator fizic de distan ță (telereceptor). Excitantul s ău natural este sunetul. Sunetele sunt de dou ă feluri: sunete muzicale și zgomote. Orice sunet are un anumit număr de vibrații. Urechea noastră poate percepe sunete cu o frecven ță cuprinsă între 16 și 20000 de Hz/sec. Totalitatea sunetelor cuprinse între aceste limite alcătuiesc ceea ce se numește scară tonală sau câmpul auditiv.
Sunetele care au sub 16 Hz/sec numite infrasunete nu sunt percepute sub form ă de senzații auditive ci sub form ă de senzații tactile, iar sunetele care au peste 20000 Hz/sec numite ultrasunete, de asemenea, nu sunt percepute de urechea noastră, ele pot produce uneori senzații de durere. Limitele de mai sus corespund adolescenților. Pe măsură ce înaintam în vârsta, limita superioară scade iar la bătrâni fiind de 12-14000 Hz/sec. Urechea se împarte în trei părți: urechea externă, urechea medie și urechea internă, care cuprinde atât aparatul de recepție al simțului auzului cât și aparatul de recepție al simțului poziției spațiale și orientării mișcării corpului.
Urechea externă include: a. urechea externă ( pinna sau auriculul); b. canalul exterior prin care trec undele de presiune; c. timpanul, care vibrează identic cu undele de presiune. Orice obstrucție a canalului extern, cum ar fi dopurile de urechi sau excesul de cear ă, poate reduce presiunea undelor care ating timpanul. De asemenea, orice acoperă urechea externă diminuează presiunea undelor care intră în aceasta. Fig 4.1. Urechea Urechea mijlocie este constituită dintr-o cavitate umplută cu aer care conține trei oase mici numite „oscioare”, care transform ă vibrațiile timpanului în mișcare mecanică.
Aerul din urechea mediană este menținut la o presiune egală cu cea a mediului exterior cu ajutorul tubului Eustachian care face legătura cu pasajul nazal. Timpanul izoleaz ă complet urechea mediană, astfel că egalizarea presiunii se face cu aerul provenit din pasajul nazal prin tubul Eustachian ( de exemplu la urcare și la coborâre). Atunci când contactam o răceală această egalizare este afectată, iar la persoanele în vârstă poate avea consecințe grave. Interferența mișcării celor trei oscioare și conexiunile lor distorsioneaz ă sau atenuează sunetul.
Cauzele acestor distorsiuni ar putea fi infecțiile urechilor, leziuni ale oscioarelor și elementelor de legătură sau o ureche blocată cu aer captiv în urechea mediană (afecțiune numită barotită). Urechea internă conține două părți importante: a. cohleea pentru auzit; cea care transform ă energia mecanică de la oscioare în semnale electrice care sunt transmise creierului pentru analiză prin nervul auditiv; b. aparatul vestibular, constituit din organul static și canalele semicirculare; acestea conțin lichid și peri foarte mici, care transform ă semnalele de gravitație și accelerație în semnale electrice, trimise spre creier pentru interpretare.
Fluidul din cohlee este mișcat de energia mecanică produsă de oscioare și determină un val de mișcare a cililor care pătrund în lichid. Mișcarea este transformată în impulsuri electrice la bază fiecărui firicel de păr iar aceste semnale sunt trimise prin nervul auditiv spre creier. Zgomotul excesiv poate deteriora perii din cohlee iar infecția sau rănirea pot provoca leziuni ale nervului auditiv, inducând uneori o afecțiune numită tinnitus. Urechea nu se închide niciodată iar zgomotele puternice se aud chiar și în cel mai profund somn. Este interesant faptul c ă putem percepe sunete care sunt amestecate pe fundal cu altele, acesta fiind denumit „efectul de cocktail”