Aceasta este o influ ență a zborului pe care o sufer ă, fără excepție, toți călătorii și toți membrii echipajului cu ocazia oricărei decolări și aterizări, uneori chiar și în timpul zborului, din cauza variațiilor de presiune atmosferică în funcție de variația altitudinii. Aerul din urechea medie, din spatele timpanului, are aceea și tensiune c a și presiunea atmosferică de la sol, fiindc ă această parte a urechii este în legătură cu exteriorul, prin trompa lui Eustache, care se deschide și închide-cu ocazia fiecărei deglutiții (înghițituri) - în fundul gurii, în vecinătatea posterioară a foselor nazale.
Mărindu-se altitudinea, la decolare și pentru a atinge înălțimea de zbor, treptat scade presiunea atmosferică exterioară, aerul din urechea medie rămâne la tensiunea presiunii atmosferice de la sol, care este mai mare decât cea în care evoluează aeronava. Se creeaz ă astfel o diferență de presiune, cu o stare de suprapresiune în urechea medie, fa ță de presiunea scăzută a altitudinii respective. Cu cât crește altitudinea, va crește și diferența de presiune dintre presiunea retrotimpanică și cea din cabina avionului egală cu cea a altitudinii respective.
Făcând mișcări de deglutiție (înghițind de câteva ori), se poate obține egalizarea celor două presiuni, cea din spatele timpanului cu cea din fața timpanului. În timpul coborârii aeronavei spre sol și pană la aterizare, fenomenul se inverseaz ă, adică crește presiunea atmosferică în aeronavă, în funcție de micșorarea altitudinii, în timp ce tensiunea aerului retrotimpanic se menține la presiunea atmosferică scăzută, a altitudinii avute, adică este în stare de depresiune. Tot prin mișcări repetate de deglutiție se face din nou egalizarea celor dou ă presiuni, despărțite de membran a ce separ ă urechea medie de conductul auditiv extern al urechii.
În aceste două situații, în timpul suprapresiunii urechii medii-la luarea înălțimii-timpanul urechii este forțat să se bombeze în afară, iar în timpul depresiunii urechii medii, la pierderea din înălțime, timpanul este forțat să se bombeze înăuntru.
Din cauza acestor stări de tensiune diferită a timpanului la variațiile de altitudine de la decolare, luarea înălțimilor diferite de zbor și de la aterizare, călătorii și echipajul aeronavei simt o serie de senzații, subiective, dezagreabile, și anume: senzația de presiune în urechi, de înfundare a urechilor, de limitare sau de scădere a auzului, pocnituri și trosnituri ale urechii (ale timpanului), rezonanța vocii proprii în urechi, vertij ( amețeli), dureri ale urechii medii de intensitate crescândă.
Toate aceste senzații subiective încep de la intensități mici și cresc în intensitate simultan cu creșterea sau cu descreșterea altitudinii aeronavei, respectiv cu creșterea sau cu descreșterea presiunii atmosferice din aeronavă și, totodată, a diferenței de presiune dintre aceasta și cea retrotimpanică. Prevenirea barotraumei este simpl ă și ușor de realizat, constând în echilibrarea celor două presiuni diferite de pe cele două fețe ale timpanului urechii, ceea ce se obține prin deglutiții repetate, masticare și prin căscat-mișcări ale mandibulei-care fac s ă se deschidă trompă lui Eustache, în fundul gurii, prin care comunică urechea medie cu exteriorul.
Aceste mișcări naturale, ale mandibulei, se realizează spontan prin sugerea unei bomboane tari, mestecarea gumei de mestecat, cu consecutivele înghițiri ale hipersalivației astfel provocată. Dacă apar congestii ori hemoragii nazale (la unele persoane, mai ales la cele hipertensive), se vor pune în fiecare nară picături decongestive și coagulante și se vor recomandă deglutiții repetate, chiar dac ă își înghite o cantitate mic ă din propriul sânge scurs în gură din nas. În aceste cazuri nu se recomand ă suflarea nasului și nici a sângelui din nas, pentru c ă aceste manevre măresc atât congestia, cât și mai ales hemoragia nazală.
În urma introducerii picăturilor coagulante în nara hemoragică sau în ambele, după caz, se introduce un mic tampon de vat ă îmbibat cu același medicament antihemoragic, tamponul care nu se împrospătează chiar dacă se umple cu sânge. La coborâre spre aterizare, ori la schimbarea mare a altitudinii de zbor, c ălătorii care dorm trebuie să fie treziți și să fie instruiți de către personalul însoțitor de bord asupra necesitații de prevenire a barotraumei, recomandându-le să înghită de câteva ori, iar copiilor să li se ofere bomboane sau mâncare, care sa-i determine, obligatoriu, la mișcările de deglutiție spontană, naturală, ca urmare a sugerii și mestecării.