Comunicarea este parte integrantă a interacţiunii umane. Acest lucru l-a determinat pe Paul Watzlawick, un expert în dezvoltarea factorilor umani în comunicare, să-și afirme prima axiomă de comunicare care este "nu se poate comunica". Cu toate acestea, comunicarea interpersonală nu este lipsită de probleme. Într-un sondaj asupra a 119 accidente mortale, cauza principală a fost dată ca fiind comunicarea inadecvată în 41% din cazuri. În orice comunicare trebuie să fie un emițător, un mesaj și un receptor. Este important că receptorul are timp și spațiu în care să interpreteze mesajul și să răspundă în consecință.
Astfel, calitatea și nu cantitatea comunicării este cea care contează cel mai mult într-o cabină de zbor. Comunicarea este implicită acolo unde pot fi diverse interpretări derivate din informațiile transmise. Comunicarea explicită, pe de altă parte, este locul în care mesajul este detaliat cu informații exacte și nu există o ambiguitate în interpretarea mesajului. Pentru că aviația este o activitate internațională, la care participanții sunt de diferite culturi și naționalități, este important să se foloseasca un limbaj profesional universal care conține cuvinte simple fără ambiguitate cu conținut bine înțeles.
Orice mesaj utilizat trebuie să fie simplu și explicit, iar în baza acordului internațional acest lucru se bazează pe cuvinte și fraze tehnice sau operaționale în limba engleză (`engleză de aviație '). Este important să evitați idiomul colocvial în timpul comunicarii și se va folosi frazeologie standard.
Comunicarea verbală și nonverbală
Comunicarea verbală este folosirea cuvintelor și a limbajului pentru a da și a primi informații. Limbajul este indiscutabil legat de procesele de gândire cognitive și de comunicare. Relațiile interpersonale sunt influențate de modul de vorbire, precum și prin conținut. Modul, sau paralingvistica, include tonul vocal, cuvintele stresante, sincronizarea și pauzele. Acest lucru poate provoca dificultăți atunci când comunicați într-o limbă care nu este nativă vorbitorului, și care ar putea să apară în utilizarea limbii engleze ca limbă internațională în aviație. Comunicarea non-verbală este cunoscută și ca limbaj corporal și implică comunicarea folosind contactul vizual, expresia facială, atingerea, orientarea și postura corpului, mișcarea mâinii și a capului și separarea fizică („spațiu personal”).
Bariere de comunicare
Un studiu privind importanța acordată fiecărei comunicări despre felul cum este înteles sensul mesajului primit, a arătat că au contat urmatoarele date: cuvintele 7%, modul în care au fost spuse 38%, iar limbajul corporal 55%. Mediul din cabina de zbor inhibă aceste mijloace, comunicarea fiind făcută în special prin restricționarea utilizării semnelor sau limbajului corporal. Astfel comunicarea între membrii echipajului trebuie făcută verbal, în special în perioadele cu valori ridicate a volumului de muncă sau de stres. Cu toate acestea, în timpul supraîncărcării, comunicarea verbală nu poate fi procesată (auzită, dar nu ascultată și înțeleasă) și informațiile vitale pot fi ratat e.
Comunicarea poate fi de asemenea inhibată de stilul personal al unui individ. Întreruperile și ușurința cu care o persoană cedează în fața celeilalte, indică dominanța într-o relație. Un individ autoritar este dogmatic și afirmativ iar în comunicarea cu subordonații poate fi inhibat. Alternativ, un stil paternalist al unui individ,duce la frustrare în rândul echipajului, el simte că poate contribui puțin la desfășurarea eficientă a operațiunilor, deoarece nu este ascultat. În mod pervers, individul paternalist crede că încearcă tot posibilul pentru echipaj și astfel comunicarea bidirecțională este ineficientă.
O comunicare eficientă este o abilitate care poate fi învățată, dar necesită practică.