Circa 20% din accientele aviatice ale ultimilor ani înregistrate pe plan mondial şi mult mai multe în ţara noastră au fost legate de angajarea în limită de viteză survenită în urma zborurilor la unghiuri de incidenţă mari, apropiate de unghiul 𝛼𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐. Fig. 86 Cz funcție de 𝛼 Pentru planoare, zborul cu viteze mici corespunzător pe curba 𝑐𝑧(𝛼) zonei A, este uzual întâlnit la spiralarea în căminul termic, procedurile de decolare şi aterizare (mai ales în cazul terenurilor obstacolate alese din aer), sau menţinerea punctului fix la zborul în curenţi ondulatorii.
În oricare din aceste situaţii, putem ajunge prin creşterea unghiului de incidenţă Δα, din zona subcritică în zona supercritică, rezultând o scădere mai mult sau mai puţin accentuată a 𝑐𝑧- ului în funcţie de comportarea fiecărui tip de profil în parte: - 𝛼1 = unghi de incidenţă subcritic; - 𝛼2= unghi de incidenţă supercritic; Fig. 87 𝑐𝑧 funcție de 𝛼 la diferite profile Forţa portantă se va diminua, ecuaţia de echilibru a forţelor în evoluţia respectivă nu va mai fi satisfacută şi planorul se va angaja. Este important de reținut faptul că angajarea se poate produce la orice viteză și la orice atitudine de zbor. Angaj area se produce când unghiul de incidență este depășit. Fig.
88 Angajarea Viteza de angajare a planorului poate fi influențată de mai mulți factori precum: - greutatea; - factorul de sarcină; - factori externi. Pe măsură ce greutatea planorului crește, pentru a menține aceeași viteză de zbor, este necesară creșterea unghiului de incidență. De aceea un planor încărcat cu balast va avea o viteză de angajare mai mare decât un planor fără balast. De asemenea modul în care este distribuită greutatea va afecta viteza de angajare. Un CG spre înainte va va creea o situație în care ampenajul orizontal va trebui sa producă o forță descendentă mai mare pentru a putea echilibra planorul.
În această configurație aripa va fi nevoită să producă o for ță portantă mai mare decât în cazul unui CG spre spate, crescând astfel viteza de angajare. Factorii externi vor afecta viteza de angajare. Apa, zăpada, gheața acumulată pe aripă vor crește greutatea aripii, pe langă modificarea formei acesteia și distrugerea fileurilor de aer, toate crescând viteza de angajare. Modificarea Δα a unghiului de incidenţă poate apare: - comandat, prin acţiunea pilotului asupra comenzilor; - accidental, datorită unor rafale verticale ale aerului. În primul caz aripa planorului găsindu-se iniţial la incidenţa 𝛼1, următoarele situaţii sunt frecvent întâlnite: a. dintr-un motiv anume, pilotul trage manşa.
Profundorul se brachează în sus şi dă naştere unui moment care va ridica botul planorului, mărind astfel unghiul de incidenţă al aripii de la valoarea 𝛼1 la 𝛼2. Urmează conform celor arătate mai sus angajarea în funcţie de poziţia planorului în momentul respectiv; b. pilotul brachează brusc voletul. Acesta coboară, mărind curbura profilului. Pe zona aripii dotată cu volet, se depăşeşte 𝛼𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐 (vezi variaţia coeficientului aerodinamic) şi planorul se angajează de regulă pe bot, dacă nu este înclinat. Fig. 89 Bracarea voletului c. pilotul brachează de asemenea brusc şi cu amplitudine mare ele roanele.
Pe aripa care coboară, datorită componentei verticale a curentului de aer ce atacă profilul, incidenţa creşte şi 𝛼𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐 este depăşit, planorul angajându-se pe aripa respectivă. În cel de-al doilea caz, turbulențele sunt un alt factor extern care afectează viteza de angajare a planorului. Impredictibilitatea acestora poate cauza angajarea bruscă a planorului la o viteză mai mare decât în condiții stabile. Turbulențele au un impact major asupra vitezei de angajare deoa rece rafalele verticale ale aerului schimbă direcția relativă a fileurilor de aer și măresc considerabil unghiul de incidență.
În astfel de condiții este important ca aterizarea să se efectueze cu viteză mărită pentru a avea o marjă de siguranță la înălțime mică. Modificarea necomandată Δα va fi cu atât mai mare cu cât: - viteza de zbor este mai mică; - viteza rafalei verticale este mai mare. Fig. 90 Modificarea accidentală a unghiului 𝛼 Demn de remarcat este faptul că toate situaţiile prezentate în cele de mai sus pot apare atât la zborul în linie dreaptă, cât şi la cel în viraj sau spirală, unde datorită unghiului de înclinare al aripii faţă de orizontală, forţa portantă necesară sustentaţiei este mai mare şi deci, cu atât mai mult se fac simţite efecte le depăşirii incidenţei critice.
Din acest motiv, în timpul spiralării în termică, un planor se poate angaja la viteze superioare vitezei limită. 𝑭𝒛 = 𝑮 𝒄𝒐𝒔 𝜶 Unghiul critic mai poate fi depăşit şi din alte cauze cum ar fi: - efectul de giraţie asupra aripii din interiorul virajului (datorită scăderii vitezei); sau-viteza indusă de aripă pe ampenajul orizontal, ducând la angajarea acestuia.