Eleroanele sunt de obicei poziţionate la capetele fiecarei aripi, parte componentă a bordului de fugă. Ele acţionează în sensuri opuse, unul se ridică în vreme ce celălalt coboară, astfel încât portan ța generată de o aripă creşte şi portan ța generată de cealaltă aripă scade. Pilotul actionează eleroanele prin mişcarea în lateral a manșei. Fig. 69 Efectul primar al eleroanelor Suprafeţele de comandă primare care controlează înclinarea laterală (rotirea dup ă axa longitudinală) sunt eleroanele. La acţionarea lor apare un moment de rotaţie în jurul axei longitud inale care se exercită asupra aeronavei.
Valoarea momentului de rotire depinde de momentul braţului (în funcție de distan ța dintre CG și eleron) şi de valoarea diferitelor forţe portante. Notaţi că, pentru ca o aripă să se ridice, eleronul său va fi deviat în jos. Invers, pentru ca o aripă să coboare, eleronul său va fi deviat în sus. Momentul negativ Devierea în jos a unui eleron produce o creştere efectivă a curburii profilului acelei aripi şi o creştere a unghiul de atac efectiv. Portan ța pe acea aripă creşte, dar din păcate, la fel se întâmplă şi cu rezisten ța la înaintare.
Pe măsură ce celălalt eleron se ridică, curbura efectivă a acelei aripi scade şi unghiul său de atac este mai mic, de aceea portan ța pe acea aripă scade, la fel ca şi rezistenţa indusă. Forţele de portanță diferite fac ca planorul să vireze într-o direcţie, dar rezistența la înaintare diferită a eleroanelor face ca botul planorului să gireze în direcţia opusă. Fig. 70 Momentul negativ (efectul secundar al eleroanelor) Momentul negativ al planorului poate fi redus de o proiectare bună care include eleroane diferenţiale sau eleroane de tip Frise.
Eleroanele diferenţiale sunt proiectate să minimizeze efectul contrar al brac ării eleroanelor crescând rezistența la înaintare asupra aripii care coboar ă din interiorul virajului. Acest lucru se obţine prin bracarea diferențiată a cursei eleroanelor. Unghiul de bracaj al eleronului care urcă este mai mare decât unghi ul de bracaj al eleronului care coboară. Cursa mărită a eleronului pe aripa care coboară face ca aceasta să aibă o rezisten ță parazită crescută, având tendinţa de a gira planorul. Momentul negativ este redus, deşi nu este eliminată complet. Mișcarea latera lă nedorită care rămâne poate fi înlăturată prin acţionarea direcției.
Fig.71 Reducerea momentului negativ Eleroanele de tip Frise cresc rezistenţa la înaintare a aripii din interiorul virajului. Pe măsură ce eleronul se ridică (pentru a duce aripa în jos), vârful său intră în curentul de aer de sub aripă generînd o rezisten ță parazit ă crescută asupra aripii descendente. Pe cealaltă aripă, care se ridică, vârful eleronului care coboară nu intră în curentul de aer, şi nu produce o rezistenţă suplimentară. Fig. 72 Eleroanele de tip Frise Eleroanele de tip Frise pot fi proiectate şi ca să opereze într-un mod diferenţial, pentru a încorpora și beneficiul eleroanelor diferenţiale.
Notaţi interconexiunea dintre mi șcarea de rota ție şi miscarea lateral ă în jurul axei verticale de-a lungul acestei discuţii. Efectul principal al direcţiei este de a mi șca lateral botul aeronavei în jurul axei verticale, şi efectul secundar este de a-l înclina în jurul axei longitudinale. Efectul principal al eleroanelor este de a înclina planorul, şi efectul secundar este de a mișca lateral botul aeronavei. Folosirea directiei pentru a neutraliza miscarea lateral ă inversă a botului aeronavei, bracarea eleroanelor şi inclinarea aeronavei, sunt unele din cele mai importante elemente ale controlului aeronavei de către pilot. Fig.
73 Coordonarea comenzilor Înclinarea este urmată de mişcarea laterală a botului aeronavei Când planorul este înclinat prin folosirea eleroanelor, for ța portant ă devine înclinată. În acest caz are o componentă orizontală care nu este echilibrată de o altă forţă şi astfel planorul va aluneca în acea direcţie (glisare). Ca rezultat al glisării, un curent de aer va lovi lateral planorul şi suprafeţele verticale ale fuselajului (precum stabilizatorul vertical-deriva) care se află întotdeauna în spatele CG, făcînd ca botul aeronavei să vireze progresiv în direcţia înclinării. În acest mod se produce înclinarea urmată de mișcarea laterală a botului aeronavei. Fig.
74 Planorul în glisare pe aripă NOTĂ- În timp ce eleroanele sunt bracate, ar putea exista o mi șcare laterală a botului aeronavei opusă direcţiei înclinarii (de viraj), dar odată stabilită înclinarea virajului, având eleroanele în poziţia neutră, planorul va avea o mişcare laterală a botului progresivă spre aripa mai cobor âtă. Gradual va intra într-o cobor âre în spirală şi va pierde înălţime dacă pilotul nu susţine virajul.