Proceduri operaționale

Centrarea-zborul în ascendență

6.2 Metode de centrare

Lecție de Proceduri operaționale pentru pregătirea examenului de planorism.

Centrarea termicii folosind variometrul Metoda standard recomandată pentru începători, mărim înclinarea în urcările mari și reducem înclinarea când variometrul ne afișează valorile mai mici. Când variometrul ne indică 0m/s, menținem o înclinare redusă. Variometrul va avea o întârziere de 1-3 s ecunde în afișare, deoarece planorul va trebui mai întâi să urce ca să fie înregistrată diferența de presiune. Astfel dacă vom folosi această metodă, ascendența va fi afișată cu o mică întârziere după ce am intrat deja în ea, deci mărim înclinarea pentru a rămâne în zona cu cea mai bună urcare. Fig.

6.2 Centrarea termicii folosind variometrul Această tehnică este mult mai simplă dacă planorul este dotat cu variometru acustic, nefiind nevoiți să privim prea des bordul, concentrându-ne atenția inclusiv la trafic. În același timp trebuie să putem auzi zgomotul fileurilor de aer pentru a detecta schimbările de viteză și a unghiului de atac, la fel, fără a ne uita la aparate. Centrarea termicii simțind accelerația Când planorul zboară înspre centrul termicii, va trece prin zone cu ascendențe mai puternice, iar unul dintre efecte este că pilotul va simți o creștere a accelerației gravitaționale.

În acel moment trebuie să scădem înclinarea timp de 1-2 secunde, apoi revenim hotărât la o înclinare mai mare. Miezul termicii este de obicei îngust, prin urmare spiralarea cu înclinare mare trebuie menținută. Dacă valoarea urcării rămâne constantă, senzația de accelerare dispare, iar dacă planorul se îndreaptă spre marginea termicii sau chiar va ieși din termică, pilotul va avea o senzație de „înfundare”, accelerația gravitațională scade. Fig. 6.3 Centrarea termicii simțind accelerați Este posibilă folosirea acestei metode în mod eficient doar dacă vom zbura corect și fără comenzi inutile.

Dacă permitem mici modificări în panta de zbor a planorului va fi foarte greu să simțim accelerațile verticale date de variațiile ascendențelor. Diferența dintre cele două metode este subtilă, dar foarte importantă. Când urmărim variometrul, diferența de timp înseamnă că cea mai bună urcare este indicată la 1-3 secunde după ce am intrat în ea, prin urmare trebuie să înclinăm mai mult pentru a rămâne în zona bună. Însă când simțim accelerația verticală, înseamnă că în acel moment ne îndreptăm spre miezul termicii, deci va trebui să așteptăm un moment înainte de a înclina hotărât.

← AnterioaraUrmătoarea →