În urma unui vapor în mișcare, în aer se formează curen ți ondulatorii pe care pescărușii ii exploatează, urmând fără efort vaporul la o distanță fixă. Ei pot plana și mai în spate, în undă secundară, iar dacă vor să se apropie de nava își măresc evident viteza (viteză de salt) pentru c a trecând prin ramur a descendentă a undei primare să ajungă în zona ei ascendentă. Pe cât de simplu și ev identă ni se pare treaba aceasta, pe atât de complicat este mecanismul acestor fenomene ondulatorii.
A durat mult până când plan orismul a ajuns să exploateze curenții de undă lungă și abia după aceea, prin modele și calcule laborioase, s-au făcut pași în direcția explicării și stăpânirii acestor complexe procese naturale. În vederea estimării mai precise a posibilităților de zbor î n curenți ondulatorii vom prezenta în continuare unul din factorii meteorologici de bază: Influențe orografice Observația cea mai importantă este că suprafața solului practic nu are nici o influență asupra lungimii de undă a oscilațiilor ce apar. Obstacolul orografic are rolul de a crea în curgere o perturbație care la randul ei se propagă funcție de proprietațile aerului.
Perturbația poate fi mică sau mare, dar lungimea de undă a oscilațiilor transversale este determinată de factori meteorologici. În gene ral un obstacol generează cu atât mai probabil curenți de undă l ungă în spatele s ău cu cât forma sa se apropie mai mult de forma ideală a undelor proprii ale aerului în mișcare. În concluzie, este favorabil dacă: 1. versantul obstacolului opus vântului are o scădere abruptă - (forma versantului de sub vânt este mai importantă decât a versantului dinspre vânt. Versanții de sub vânt, abrupți favorizează și forma curenților rotorici). 2. muntele este relativ neted (valabil mai ales în cazul obstacolelor de înălțime mică).
3. creasta muntelui este cât mai lungă, pentru c a aerul să nu aibă posibilitatea de a ocoli obstacolul prin lat eral. Munții de formă conică produc două unde, asemănătoare rățuștelor care se plimbă pe lac. Fig. 6.4 Exemplu de undă produsă de munții de formă conică 4. Creasta muntelui este cât mai perpendiculară pe direcția vântului (până la abateri de cca. 30° de la unghiul optim de 90° se mai pot genera unde, care se vor așeza paralel cu obstacolul, deci nu perpendicular pe vânt). 5.
În spatele obstacolului, după o vale favorabilă curgerii la o distanță echivalentă cu lungimea de undă (sau un multiplu al ei) se află un al doilea versant muntos. (Astfel a mplitudinea undei egală cu înălț imea ei crește prin rezonanță).