Este un zbor executat în zona aerodromului, care conține toate elementele de pilotaj: decolarea, luarea înălțimii în remorcaj, declanșarea, zborul liber (linie dreaptă, viraje), priză de aterizare și aterizarea și se notează prescurtat TP. Turul de pistă poate fi executat cu planorul folosind c a mijloace de lansare automosorul, avionul sau autolansare. Dacă nu este specificat altfel, turul de pistă standard se execută cu patru viraje de 90°, pe partea stângă.
Figura 7.1 – Tur de pistă standard Cele cinci segmente rezultate ale turului de pistă poartă următoarele denumiri: a. - Departure / upwind leg (după decolare, pe axul pistei) b. - Crosswind leg (latura mică), după primul viraj c. - Downwind leg (latura mare – paralel cu axul pistei) d. - Base leg (latura de bază) e. - Final (finală) În funcție de înălțimea obținută în remorcaj sau de configurația zonei, se poate executa: TP alcătuit din 4 viraje de 90°; TP alcătuit din 2 viraje de 180°; TP alcătuit din 2 viraje de 90° și 1 de 180°; TP alcătuit din 1 viraj de 180° și 2 viraje de 90°;
Turul de pistă începe practic din momentul în care planorul este adus cu arip a la orizontală și a început să ruleze pe sol. După declanșare, în funcție de înălțimea obținută (câștigată) în timpul remorcajului se va merge în linie dreaptă până la stabilirea parametrilor de zbor liber. În continuare funcție de înălțimea obținută (câștigată) în timpul remorcajului, intensitatea vântului și tipul planorului pe care zburăm, pilotul va alege dacă primul viraj pe care îl execută va fi de 90° sau de 180°; Virajul de 180°, duce la o traiectorie mai scurtă în turul de pistă, astfel conservând înălțimea câștigată. Fig.
7.2 Turul de pistă cu 2 sau 4 viraje Virajele pentru latura downwind se efectuează a stfel încât să se asigure o înălțime sigură pentru restul turului de pistă, să se menți nă eșalonarea cu celelalte aeronave din turul de pistă, respectiv să se asigure menți nerea legăturii vizuale cu pista pe ultimile trei segmente ale turului de pi stă, respectiv Downwind leg, Base leg și Final Leg cât și menținerea unei distanțe care să permită executarea prizei de aterizare și apropierea finală corectă. Lungimea laturilor nu este definită, însă este indicat să ținem cont de următoarele: 1. să nu ne îndepărtăm prea mult de aerodrom (menținerea contactului vizual);
2. să menținem o distanță de siguranță față de celelalte avioane și să urmărim recomandările controlorului de trafic (dacă este cazul); 3. să nu ieșim din zona de control; 4. să se mențină o înălțime de siguranță. Punctul în care se efectuează virajul pentru latura de baza (Base leg) trebuie să fie cu zona de touchdown în spatele nostru, astfel încât latura finală să fie de o lungime adecvată. Geometria turului de pistă trebuie să fie calculată așa încât de la finalizarea virajului pentru axare pe panta de aterizare planorul în configurația de aterizare să utilizeze jumătate din cantitatea de frână a erodinamică disponibilă.
Aceasta este o situație ideală și are scopul de a maximiza posibilitat ea de corecție pe p antă cu frâna aerodinamică, în cazul întâlnirii pe finală a descendențelor/ascendențelor sau a vântului de față/spate.